Nu există multe exemple în care un sportiv junior să crească și să ajungă să fie antrenor în cadrul aceluiași club, mai ales când este vorba despre un club sportiv privat. Dar, la ISports Ploiești există un asemena caz fericit, am putea spune.
Cristian Trandafir s-a îndrăgostit de baschet la clubul ploieștean, la care a sosit în 2012. După ce a încercat mai multe discipline sportive, a ales baschetul și a decis să rămână la ISports, în special datorită modului de lucru al antrenorilor săi.
„Mi-a plăcut maniera de antrenament, una distractivă, dar păstrând și seriozitatea corespunzătoare, în același timp”, ne-a povestit Cristian Trandafir.
Odată ce a încheiat ciclul gimnazial, acesta s-a îndepărtat puțin de baschet, jucând doar pentru echipa liceului. Anii studenției l-au găsit la sute de kilometri depărtare de casă, conform alegerii sale, urmând facultatea de relații internaționale și studii europene la Cluj-Napoca.
Dar, în al doilea an de facultate, pandemia a închis totul, inclusiv universitățile, astfel că a revenit acasă, în Ploiești.
„Nicodată nu m-am rupt de fenomen, de baschet. Așa că atunci când, întors la Ploiești din cauza pandemiei, am văzut un anunț prin care se căuta un antrenor voluntar la ISports, la secția de baschet, am aplicat și am fost acceptat”, ne-a mărturisit Cristian, ajuns acum la vârsta de 21 de ani și antrenor în cadrul clubului, încercând să îndrăgostească, la rândul său, copiii de sport.
În prezent, Cristian Trandafir are o grupă de performanță cu copii născuți în 2012, având licența C, care îi permite să antreneze până la nivelul U13. Acesta, însă, urmează cursurile școlii de antrenori de la Federația Română de Baschet și își dorește să treacă la un nivel superior.
Despre provocările din postura de antrenor, Cristian a spus: „Îmi doresc să ajut la formarea jucătorilor atât ca sportivi, cât și ca persoane. Pentru asta trebuie să te implici foarte mult. Nu este un loc de muncă pe care îl ai doar pentru perioada cât ține antrenamentul. Tot timpul trebuie să te dezvolți. Iar aici, la ISports, ai sprijin din toate punctele de vedere în acest sens, pentru a crește ca antrenor. Trebuie să menționez că în formarea mea m-a ajutat foarte mult Bianca Barbu. Mi-a fost antrenoare, ca sportiv, aici, la club, iar acum mi-a oferit oportunitatea să-i fiu antrenor secund.”
Mentalitatea după care încearcă să-și îndrume elevii este aceea că „nu există EU în ECHIPĂ. Trebuie să respecți atât antrenorul, cât și coechipierii, indiferent de ceea ce fac, deoarece toți, împreună, reprezintă o echipă”.