Luiza Rădulescu Pintilie
Cei care vor intra, începând din această dimineaţă, în centrul comercial construit pe locul fostei uzine „1 Mai” din Ploieşti vor avea sub priviri şi un fel de reconstituire istorico-documentară şi economică a unei perioade semnificative din activitatea celui mai mare producător de utilaj petrolier din ţară şi printre cei mai mari din lume. Societatea Culturală „ATOM”Ploieşti a reuşit, după cum ne-a precizat preşedintele acesteia, ing.Alin Tomozei, să realizeze un parteneriat cu Prahova Value Center şi astfel, în cadrul unei campanii intitulate „ Uzina 1 Mai- Arc peste timp „, în holul mare de la intrarea în Carrefour vor fi prezentate, prin intermediul a două mari spaţii expoziţionale de peste 100 mp şi, respectiv, 80 mp, momente semnificative din istoria uzinei, unele dintre ele datând, cu toată patina timpului, din perioada interbelică, iar altele din perioada anilor 1958-1995. De asemenea, prin intermediul unor vitrine din sticlă, vor fi expuse obiecte ce fac trimitere la trecutul glorios al uzinei- medalii, diplome, fotografii, colecţia ziarului Metalurgistul, ca un semn de „ recunoştinţă – după cum sublinia interlocutorul nostru- pentru ceea ce a reprezentat acest simbol al economiei naţionale , cu o existență ce practic se confundă cu istoria petrolului românesc şi al cărui nume trezește în continuare emoție pentru o bună parte dintre ploieșteni, pentru că a existat sau există undeva, în sânul unei familii, un membru care a lucrat într-o perioadă sau alta aici, asigurând traiul întregii sale familii , precum şi ca un necesar mesaj de a merge înainte fără a uita însă trecutul „.
„Ne fascinează istoria acestui loc şi a uzinei în sine, practic ceea ce a fost cândva, în epoca ei de glorie, al doilea exportator de utilaj petrolifer la nivel mondial. Ne bucurăm să putem vedea astăzi în galeria comercială imagini de colecţie, amintiri a ceea ce reprezenta mândria Ploieştiului şi să păstrăm viu spiritul Uzinei 1 Mai.”, consideră şi Ioana Gheorghe- manager general al centrului comercial Prahova Value Centre.
Iată doar câteva dintre momentele unui trecut de mai bine de un secol intrat în istorie, cel dinspre care se face arcul peste timp către vremurile de azi şi cele viitoare, potrivit unui interesant material documentar pus la dispoziţie de interlocutorul nostru şi pe care îl ilustrează expoziţia ce va rămâne deschisă pe timp nelimitat:*În anul 1908, lua naștere prima societate română de foraj, cu capital integral privat, înfiinţată la iniţiativa companiei germane „Deutche Tiefbohr-Actiengessellschaft” şi a fondatorului său Heinrich Lapp. (Compania mamă va suferi un regres ca urmare a efectelor devastatoare ale Primului Război Mondial determinându-l pe Herr Lapp să se retragă, acţiunile noii companii „Deutche Tiefbohr-Actiengessellschaft DEUTAG” fiind ulterior preluate de Carl Deilmann Sr. în anul 1921. Prima „Societate Română de Foraj” îşi va începe activitatea cu câteva secţii de strungărie, fierărie, lăcătuşerie şi reparaţii în care lucrau aproximativ 60 de muncitori şi 5 funcţionari, sub conducerea inginerului Speier);*Între 1920 şi 1930, începe producţia de utilaje de săpat şi extracţie a ţiţeiului, instalaţii complete de erupţie, cazane de aburi, burlane nituite şi sudate electric, construcţii de fier;Începând cu anul 1934, când s-au sistat comenzile Skoda, s-a pus problema fabricării în ţară a muniţiei necesare pentru armamentul din dotarea armatei române. Începutul anului 1937 găseşte Departamentul Uzinelor Metalurgice Ploieşti cu un număr de 3.000 lucrători ce au fost dirijați pentru fabricarea instalaţiilor şi pieselor necesare industriei petroliere (al căror import din S.U.A. devenise imposibil), precum şi pentru fabricarea muniţiilor şi tunurilor necesare armatei. De asemenea, se trecuse la specializarea pentru fabricarea maşinilor rutiere;*Schimbarea regimului politic şi naţionalizarea impusă la 11 iunie 1948 vor şterge pentru totdeauna amintirea vechii societăţi, astfel „Concordia Departamentul Uzinele Metalurgice Ploieşti” de pe strada Regina Maria nr. 146, va deveni UZINA „1 MAI” de pe strada Democraţiei nr. 121, orice amintire privind vechiul regim monarhic trebuind să dispară definitiv.Astfel, începând cu anul 1950, UZINA „1 MAI” Ploieşti, intrată în componența şi sfera de interese a Centralei Industriale Sovrompetrol, va avea conducere sovietică, numită direct de Sovrompetrol, situaţie ce va dura până în vara anului 1955 (aproape 80% din producţia realizată era destinată strict către U.R.S.S.).
Societatea Sovrompetrol s-a desfiinţat prin acordul din 13 decembrie 1955 dintre guvernul U.R.S.S. şi R.P. Română care prevedea transferarea cotei de participaţie sovietice către statul român. Odată cu desfiinţarea Sovrompetrol, UZINA „1 MAI” Ploieşti rămânea fără principalii beneficiari atâta timp cât, aşa cum am amintit deja, aproximativ 80% din producţie era destinată acestora. În anul 1957 UZINA „1 MAI” Ploieşti cunoaşte o puternică revigorare din punct de vedere tehnologic prin dotarea cu maşini unelte, agregate şi echipamente de provenienţă străină, care constituiau în aceea perioadă ultimele cuceriri în domeniu, permiţând proiectarea de noi instalaţii de foraj cu caracteristici tehnice mai evoluate. Schimbarea în fabricaţia utilajului petrolier s-a materializat şi în exportul pe pieţele libere unde utilajul petrolier românesc s-a întâlnit şi a fost nevoit să concureze cu cel american. S-a exportat masiv în India, Irak, Turcia, Libia, Algeria, Brazilia, Argentina – pentru a aminti doar câteva din ţările ce au beneficiat masiv de utilajele româneşti.
Anii ’60 și parțial anii ’70 ai secolului XX au însemnat anii de vârf în asimilarea utilajului petrolier fără a se cumpăra licenţe străine, bazat doar pe munca de cercetare şi proiectare a specialiştilor români. Astfel au fost proiectate şi realizate instalaţii de foraj de medie şi mare adâncime cu sarcina la cârlig de până la 500 de tone şi putând fora până la 10.000 metri, agregate de cimentare şi fisurare de 400 kgf/cm2, 750 kgf/cm2 şi 1250 kgf/cm2, prevenitoare de erupţie, toată gama de sape de foraj ș.a.m.d. Diversificarea fabricaţiei şi creşterea volumului de producţie pentru export a impus dezvoltarea rapidă a capacităţii de producţie, lucru susţinut şi prin extinderea teritorială prin noul teren de peste calea ferată Ploieşti – Buzău, pe locul fostei Rafinării „Unirea”.
Calitatea produselor de utilaj petrolier fabricate la Ploiești a fost recunoscută la nivel mondial, UZINA „1 MAI” Ploiești obținând în această periodă numai puţin de 5 medalii de aur la târgurile internaţionale de profil: 1964, 1967, 1970 Leipzig (Republica Democrată Germania) – 1968 şi 1973 Brno (Cehoslovacia).
O inovaţie pentru UZINĂ a fost realizarea în regie proprie a dezvoltării și a construcţiei noilor hale de producţie, instalaţiile şi unele utilaje speciale pentru fabricaţie fiind realizate de un sector special înființat pentru construcţii industriale. La mijlocul anilor 1980, în baza informațiilor obținute dintr-un raport al Departamentului de Comerţ American, România ajunsese al treilea producător mondial de utilaj petrolier după S.U.A. şi U.R.S.S., şi al doilea exportator după S.U.A. în condiţiile în care aproximativ 60% din utilajul petrolier românesc se realiza la Ploieşti de către UZINA „1 MAI”. De-a lungul unei istorii de peste 110 ani, Întreprinderea/ UZINA „1 MAI” Ploiești a promovat sute de ingineri și specialiști de primă mână, fiind coordonați de o pleiadă de manageri de mare ținută profesională, dintre care amintim câțiva dintre cei mai reprezentativi: Dimitrie Tomozei (1958-1965), Dumitru Nistor (1969-1972), Stelian Teodorescu (1977-1981) și Dumitru Isidor Gheoca (1983-1985 și 1990-1997).
