Sfântul Mucenic Pantelimon s-a născut în anul 284 în oraşul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305). La naştere a primit numele de Pantoleon, care înseamna „cel în toate puternic ca un leu”, un nume păgân, căci tatăl său împărtăţea credinţa în zei. Însă Evula, mama sa, era creştină. Aceasta moare la puţini ani de la naşterea lui Pantoleon. La îndemnul tatălui său termină Şcoala de Medicină din Nicomidia, iar ucenicia o va face cu renumitul medic Eufrosin.
Află de la preotul Ermolae că Hristos este singurul doctor adevărat. După ce ridică din moarte un copil care fusese muşcat de o năpârcă, prin chemarea lui Hristos, cere să fie botezat. După ce primeşte botezul de la preotul Ermolae, numele său a devenit Pantelimon, care înseamna „cel cu totul milostiv”.
Sfântul Pantelimon ajunge după puţină vreme la o cunoaştere desăvârşită a artei medicale încât împăratul Maximian, care îi remarcase calităţile, intenţiona să îl ia la palat ca medic particular. După ce a vindecat un orb, împăratul i-a cerut lui Pantelimon să renunţe la credinţa creştină. Pentru că a refuzat, sfântului Pantelimon i s-a tăiat capul. În loc de sânge, a curs lapte din trupul său.
Din anul 303, anul morţii sale, Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor. Fiind un tămăduitor al bolnavilor, mai multe spitale şi aşezăminte poartă numele său.
Sfântul Mucenic Pantelimon este chemat în rugăciuni de către preoţii Bisericii la Sfinţirea Apei şi la Taina Sfântului Maslu, împreună cu Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae şi cu ceilalţi sfinţi doctori fără de arginţi şi făcători de minuni.
Menţionăm că la Mănăstirea Rusicon din Muntele Athos se află Capul Sfântului Pantelimon. Moaştele Sfântului Pantelimon sunt prezente şi în Catedrala din Constanţa, Catedrala Episcopală din Galaţi, Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi în mai multe biserici din Bucureşti.