Sfântul Ioan Valahul s-a născut în anul 1644, din părinţi creştini. La vârsta de 15 ani ajunge rob la turci. Pe drumul spre Constantinopol, un păgân pune ochii pe el şi-l cumpără cu gândul de a-l sodomiza. „Sunt stăpânul tău, te-am cumpărat cu aur şi fac cu tine ce vreau!”. „Ba – răspunde tânărul – stăpânul meu este Hristos, Care m-a cumpărat cu sângele Lui şi face cu mine ce trebuie!”. Apărându-şi demnitatea şi curăţia, Ioan îl omoară pe păgân. Agarenii, păzitorii robilor, aflând că Ioan şi-a ucis stăpânul, l-au legat în lanţuri şi aşa l-au dus spre Constantinopol. Aici a fost dat în stăpânirea femeii păgânului ucis. Aceasta a fost fermecată de frumuseţea lui Ioan şi i-a făgăduit că dacă va renunţa la credinţa în Hristos îl va lua de bărbat. După 2 ani de refuz, a fost dat pe mâna eparhului cetăţii şi aruncat în temniţă. A fost supus la diverse chinuri, iar în cele din urmă a fost spânzurat în data de 12 mai 1662. Viaţa Sfântului Ioan a fost scrisă de Ioan Cariofil şi a fost tipărită la Veneţia de Sfântul Nicodim Aghioritul.
A fost menţionat în Mineiul grecesc pe luna mai, tipărit la Constantinopol în 1843 şi în Mineiele româneşti, începând cu ediţia de la Mănăstirea Neamţ din 1846.
În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca acest nou mucenic al lui Hristos să fie cinstit în întreaga Biserică Ortodoxă Română. Generalizarea solemnă a cultului său a avut loc în octombrie 1955.