Florin Tănăsescu

Legenda spune că atâtea idei creţe bântuiau într-o ţară… Că atâţia figurişti se considerau buricul pământului… Că mulţi manelişti dădeau lecţii de cultură generală… Că atâtea „mistreţe” și atâți mistreţi vânau bunul-simţ…

Atâtea şi-atâţi,  încât, se spune, adunătura a considerat oportună  o reevaluarea de ţară.
Fireşte, poate fi o legendă. Sau, poate, nu!
– Ştii, dragă? În orice casă s-a auzit de trei culori!, a zis o mistreaţă  de partid cu IQ având minus infinit în faţă.
– Neah! De Partid, de la „Răscruce de vânturi” şi „Coliba unghiului Tom”!, răspunse fata cu minte creaţă. Sau pe bigudiuri. Legenda este confuză aici.
– Ai citit tu aşa ceva?
– Draci pe pânză! Am auzit când măturam – eram angajată part-time, treptele Academiei.
– Ok. Deci, cum facem?
– Ţii minte citatul ăla din Kant, pe care l-am învăţat noi prin clasa-ntâi, fă?
– Cum să nu! Avea subiect şi predicat: „O-i, oi!”.
– Exact aşa. Propunerea mea sună aşa!
„Să auzim!”, a glăsuit o tagmă de jefuitori (Nu toţi, dar destui). „Să aprobăm tacit!”, a croncănit pliscul unor aleşi de popor. „Să ne mândrim cu această ţară!”, au glăsuit unii patrioţi urcaţi pe-un piedestal de fier vechi. Încă nevalorificat.
– Propunerea mea sună, deci, aşa: la prezentul acestui neam, trebuie dat copy-paste. Viitorul trebuie asigurat încă din faşă. Aşa că…
„Aşa că?”, a întrebat tagma unor jefuitori. ” Aşa că?”, a croncănit pliscul unor aleşi. „Aşa că?”, au întrebat, gata să cadă de pe piedestal, câţiva patrioţi.
– Aşa că,  zi odată, fată!
– Io zic că elevii nu mai trebuie să citeze, din Kant, „O-i. Oi”. Mai bine,  „T-om. Tom”!
– Ăsta cine mai e?
– Un sclav. Fraier dezmoştenit. D-aia se numeşte cartea „Coliba unchiului Tom”. Nu Vila, nu Castelul, nu Domeniul. Aşa că…
– Aşa că, încă din faşă, copiii ţării trebuie să înveţe şi să rostească „T-om. Tom!”. Să se obişnuiască și cu dezmoştenirea. Cu înstrăinarea. Să plece din ţară, dacă nu le convine !
„Da, bună ideea!”, a zis o parte din adunaţii de pe drumuri în Parlament şi Guvern.
Legenda spune că pe buletinul de vot va figura un singur nume: Tom.
Realitatea este că în ţara ideilor creţe, sufletul oricărui om cinstit poartă în el povara temniţei „Colibei unchiului Tom”.
T-om. Tom!