Sfântul Proroc Avdie era din pământul Sihem, din ţarina lui Vitaharam. A trăit cu opt sute de ani înainte de naşterea lui Hristos. Numele Avdie se tâlcuieşte „robul Domnului“. A slujit mai întâi lui Ahav şi apoi lui Ohozia.
Murind Ahav şi după dânsul luând împărăţia lui Israil fiul său Ohozia, în acea vreme Sfântul Avdie slujea în rândurile ostaşilor. Şi a fost el unul dintre cei trei căpitani care s-au trimis de Ohozia la Ilie Prorocul cu câte cinci soldaţi, dintre care, peste doi căzând foc din cer, i-a ars, după cuvântul prorocului.
Iar al treilea căpitan, care era Avdie, a fost miluit pentru că s-a apropiat cu smerenie de Sfântul Proroc Ilie şi s-a închinat în genunchi înaintea lui şi l-a rugat, zicând: „Omule al lui Dumnezeu, cruţă sufletul meu şi sufletele robilor tăi”. Deci, Sfântul Ilie l-a cruţat pe el şi l-a sculat, ducându-se împreună cu el la împăratul.
Din acea vreme a lăsat Avdie slujba împăratului şi a mers în urma Sfântului Proroc Ilie, luând duhul prorociei, ca acela care păzise şi hrănise pe prorocul Domnului şi ca acela care urmase prorocului. Apoi, murind, a fost îngropat împreună cu părinţii săi.Opera lui este cartea cea mai scurtă din Vechiul Testament: are doar 21 de versete.