Aceasta sfântă era din Persia și locuia cu un barbat ce era mai mare peste fermecători, pe vremea lui Hosroie, împăratul perşilor, și a lui Mavrichie, împăratul romanilor. Aceasta, în vedenie, a văzut pe îngerul lui Dumnezeu, care i-a arătat un loc întunecat și plin de foc, în care a văzut pe strămoșii ei care fuseseră închinători de idoli. I s-a arătat încă și alt loc luminos, în care se veseleau și cei care slujiseră lui Hristos. Deci, voind și ea să intre în locul cel plin de lumină, a fost oprită de către un înger, care i-a spus că în locul acela necredincioşii nu pot să intre. Îndată, după vedenia aceea, fericita a crezut în Hristos și s-a botezat, numindu-se Maria. Pentru pricina aceasta a fost osândită atât de barbatul său, cât și de împărat. Și, fiind trimisă la cetățuia Litei și trăind 18 ani în închisoare și nevrând a se supune poruncii, a fost aruncată într-o groapă, în care locuia un balaur mare. Zacând acolo 4 luni, a îmblânzit în așa chip pe balaur încât se culca și se odihnea deasupra lui. Luat-a și dar de la Dumnezeu să nu mai gândească de foame. Fiind scoasă de acolo, a fost dată pe seama feciorului lui Hosroie, ca să o cerceteze, și a fost supusă la nenumărate chinuri din care a fost izbavită în chip minunat. Iar ei părându-i rău că nu a pătimit, îngerul a ridicat asupra ei sabia și a lovit-o peste grumaji; și i s-a parut că a taiat-o, și că a dat sânge, din care i s-au înroșit hainele ce purta, care făceau multe tămăduiri. Iar sfânta a mers la Ierusalim și, închinându-se la sfintele locuri, a cunoscut de la Dumnezeu osebirea credinței Bisericii Ortodoxe și a celorlalte eresuri. Mergând în Constantinopol a intrat într-un mormânt mic și a lăsat acolo cele putrede și trecătoare și s-a mutat către Dumnezeu.