Exerciţiile fizice uşoare făcute în timpul sarcinii pot aduce beneficii sănătăţii ulterioare a copiilor. Bebeluşii ale căror mame sunt supraponderale sau obeze au, de multe ori, o greutate mai mare la naştere şi riscă să întâmpine mai multe probleme de sănătate mai târziu în viaţă. Un studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea Auckland şi Universitatea Arizona, la care au participat 84 de nou-născuţi, arată că micuţii ale căror mame au făcut exerciţii fizice în timpul sarcinii au o greutate mai scăzută la naştere, informează BBC, care citează Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, potrivit MedLive.ro.
Tot mai multe dovezi arată că metabolismul copilului este influenţat de mediul intrauterin, iar copiii care au o greutate considerată ridicată la naştere sunt mai predispuşi la obezitate mai târziu în viaţă. În Marea Britanie, viitoarele mame sunt sfătuite de medici să nu mănânce excesiv în timpul sarcinii şi să facă exerciţii fizice în mod regulat.
Jumătate din femeile selectate de cercetătorii de la Universitatea Auckland şi Universitatea Arizona pentru studiu au fost rugate să facă exerciţii pe bicicletă, timp de 40 de minute, de cinci ori pe săptămână. Ele au menţinut acest program până în a 36-a săptămână de sarcină.
La final, toţi nou-născuţii au fost măsuraţi şi cântăriţi. Deşi nu au existat diferenţe semnificative de înălţime, s-a constatat ca în cazul copiii femeilor care au facut exerciţii fizice aceştia cântăreau, în medie, cu 143 de grame mai puţin decât copiii mamelor sedentare. Specialiştii au dedus că exerciţiile fizice nu au afectat creşterea copilului, dar au redus din stratul de grasime.
În plus, mişcarea fizică nu pare să interfereze cu schimbările naturale care se produc în organismul mamei, cu scopul de a asigura o nutriţie adecvată fătului.
„Având în vedere faptul că o greutate mai mare la naştere este asociată cu un risc crescut de obezitate, o mica reducere a greutăţii la naştere poate să aducă beneficii pe termen lung copilului, scăzând riscurile la care acesta va fi supus mai târziu în viaţă”, a declarat dr. Paul Hofman, coordonatorul studiului.