Sfântul Cuvios Hariton a vieţuit în cetatea Iconiu, în timpul împăratului Aurelian (270-275). Pentru că a mărturisit că este creştin, a fost supus la multe chinuri. A fost torturat şi bătut, până când trupul său s-a făcut tot numai o rană. A fost eliberat din temniţă după moartea împăratului Aurelian.
În timp ce se îndrepta spre Ierusalim, a fost prins de nişte tâlhari. Din Sinaxar aflăm că un şarpe veninos a intrat în vasul cu vin din care beau tâlharii şi le-a adus moartea acestora. Sfântul Hariton a făcut o biserică din peştera tâlharilor şi cu aurul găsit la aceştia a ridicat o mănăstire. A trecut la cele veşnice la adânci bătrâneţi.
