Acest mucenic al lui Hristos a trăit pe vremea lui Dioclețian. Era din cetatea Elia, adică din Ierusalim, născut din tată binecredincios, care mărturisea pe Hristos, anume Hristofor, și din maică necredincioasă, anume Teodosia, care era slujitoare de idoli. După moartea tatălui său, aducându-l maica lui la Dioclețian care se afla în Antiohia, l-a făcut duce al Alexandriei, cu poruncă să chinuiască pe creștini. Dacă a purces pe cale spre Alexandria, fără veste se făcură tunete și fulgere, și auzi el un glas din cer, chemându-l pe nume: Neania, caci acesta îi era numele cel dintâi. Rugându-se sfântul ca să i se arate mai limpede cel ce-i grăia, i s-a arătat o cruce ca de cristal, și glas s-a făcut de la cruce zicând: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”. Și învățând el toată taina orânduielii credinței noastre, s-a întors la Schitopoli, și a poruncit să-i facă o cruce de aur și de argint, după chipul ce i se arătase. Îndată ce s-a gătit crucea, s-au arătat pe ea trei icoane, având scriere evreiască, scriere care arăta ale cui sunt icoanele. Deasupra scria: „Emanuel”, iar de o parte, scria „Mihail”, și de altă parte, „Gavriil”, închinându-se și sărutând Crucea și icoanele, Procopie s-a întors în Ierusalim.
