Sfântul Policarp s-a născut în sec. I şi a trăit în Smirna – Asia Mica. A rămas orfan la o vârstă fragedă şi a fost crescut de credincioasa văduvă Calista, sfătuită de un înger. După moartea mamei sale adoptive, Policarp a renunţat la toate bunurile sale şi a început o viaţă castă, îngrijind bolnavii şi infirmii. El se simţea sufleteşte foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei (prăznuit în 6 februarie), care l-a făcut mai întâi diacon, încredinţându-i propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în biserică, apoi hirotonindu-l preot. Mai târziu, la moartea Sf. Bucolus, Sf. Policarp a fost numit episcop al Smirnei. Pentru credinţa sa în Hristos, sfântul a fost condamnat să fie ars de viu. Dar, flăcările nu l-au ars. Păgânii l-au înjunghiat apoi cu un pumnal, dar sângele i-a curs atât de mult din rană încât a stins focul în care sfântul a fost aruncat. Ulterior, corpul martirului Policarp a fost incinerat, creştinii din Smirna luând cu evlavie ce a mai rămas din corpul sfântului.
