Pomenirea părintelui Talaleu Mărturisitorul
Acest cuvios a fost de neam din Cilicia. Dar îndrăgind viaţa sihăstrească, s-a dus în cetatea Gavalon, unde, la o depărtare de vreo douăzeci de stadii, cuviosul a aflat un loc înalt, pe care se găsea un altar închinat demonilor şi în acel loc şi-a făcut o colibă mică, îndeletnicindu‑se cu ostenelile sihăstreşti şi nevoindu-se cu posturi, cu privegheri, şi cu rele pătimiri. Pentru aceasta demonii care sălăşluiau în altarul lor de acolo îl înspăimântau cu mulţime de grozăvii. Pe aceştia însă i-a alungat, bătându-şi joc de neputinţa lor. Apoi, dorind să se ostenească mai mult şi-a lăsat coliba, făcându-şi o chilioară mai mică. Pentru că aceasta nu era pe măsura trupului său, a intrat stând cu faţa lipită de genunchi. Locuitorii ziceau că multe minuni se făceau prin rugăciunea acestuia, căci nu numai oamenii, ci chiar şi dobitoacele dobândeau vindecări. De aceea mulţi s-au botezat şi au ridicat o sfântă şi măreaţă biserică în locul altarului închinat demonilor. Şi astfel sihăstrind şi nevoindu-se, fericitul Talaleu s-a mutat către Domnul.
