Si mai vehement este articolul arhimandritului Scriban, publicat in numarul 2, intitulat „Otravirea duhului multimii”. El se temea ca „pleava sa nu-i mai inece si pe oamenii simpli care mai sunt inca morali. Dadea vina pe autoritati, care de cate ori li se semnaleaza abateri de la morala, raspund invariabil, „s-au luat masuri” si nu fac nimic, dand ca exemplu lipsa de selectie a filmelor care ruleaza pe ecranele cinematografelor. La fel era blamata si presa si, in special, ziarul „Curentul” pentru reclama pe care o face aspectelor imorale. Arata cum ziarul a ironizat si descurajat pe cei care sustineau legea impotriva jocurilor de noroc ca si pe cei care batjocoreau experienta americana de lupta impotriva betiei. Se ridica si impotriva concursurilor de frumusete si da exemplul unui adolescent care nu stia nici „Tatal nostru” dar cunostea toate „miss-ele”.
Acelasi autor mai aparea de doua ori in revista cu acelasi caracter si in acelasi ton.
Tot pe teme de morala apareau semnate cu pseudonimul Jariste, traduceri din literati straini (Edmondo de Amicis etc.) sau articolase ca: „Minciunile constiintei”.
Si preotul I.Dumitrescu-Slanic traducea un fragment din Chateaubriand („Mustrarea constiintei”) dar si povestirea „Cuvinte pe nisip” dupa Giovanni Papini.
Acelasi continut moralizator-religios il aveau si majoritatea articolelor lui C.M. Rapeanu, pe atunci asistent universitar la Teologie si student in ultimul an la Litere. Iata cateva exemple: „Ni se otravesc tinerii, ni se ratacesc multimile”, „Sa ne apropiem de ieslea pruncului din Betleem”, antireligiozitatea comunista, „Ganduri pe pragul anului nou”. Aceleasi sentimente hranea Rapeanu si in alte articole, dar le dadea un cadru mai larg, cultural si national, ca, de exemplu „Spre noul ideal cultural national” sau „Caracterul materialist al civilizatiei”.
Vasile N.Chivoiu, invatator la Izvoarele-Prahova, colabora, deseori, in principal tot cu materiale moralizatoare, dintre care amintim „Scaderea moralitatii este cauza raului de astazi”. Mai inregistram in „Pagina morala” o traducere din Sf.Ioan Gura de Aur, „Invidia”a preotului N.Vintila, din judetul Sibiu.
Multa atentie acorda revista si unor aspecte ale vietii politico-economice, ca si administratiei, de la noi si de peste hotare. Cele mai acute note le aducea Petre Dedulescu. In articolul „O mentalitate gresita si o politica periculoasa” se ridica impotriva valului de materialism de dupa razboi care a dus la desconsiderarea muncii intelectuale, nu numai de „vulg”, ci de toti cei bogati si de diriguitorii tarii. Exemplifica afirmatiile sale cu exemplul raspunsului brutal pe care fostul ministru de Finante, Vintila Bratianu, l-a dat unei delegatii de cadre didactice, venita cu modestie sa ceara o imbunatatire a conditiei lor.
Tot el semneaza un articol intitulat „Este bine ca s-a impartit tara in 7 regiuni administrative”? Era discutata legea votata in iunie 1929, care nu a mai ajuns sa se mai aplice dupa urcarea lui Carol al II-lea pe tron. El gasea ca din punct de vedere teoretic legea este buna, dar, din punct de vedere practic, nu. Principala acuzatie care i se aducea era aceea ca mergand pe provinciile istorice ea slabea unitatea nationala care incepuse sa se inchege.
Tot Petre Dedulescu critica, cu vehementa, regimul vamal care se preconiza pe plan european. Titlul articolului era „Armistitiul vamal reprezinta sinuciderea economiei noastre nationale”. Acelasi autor semnala si „Urmarile urcarii exagerate a scontului”.
De asemenea, arunca o privire asupra economiei mondiale in articolul „Declinul Europei si tendinta de hegemonie economica a Americii”. Arata cauzele acestei situatii (dezvoltarea mai rapida a stiintei si tehnicii, uriasa piata interna, sistemul vamal exagerat de protectionist, 80% din datoriile de razboi ale tarilor europene merg in America ca restituiri de imprumuturi si dobanzi etc.). Autorul nu intrevedea nicio posibilitate de schimbare a acestei situatii.
Probleme politice, administrative, aborda si C.M. Rapeanu, dar intr-un plan mai teoretic si mai moral. Articolul „Prestigiul autoritatii publice” staruia asupra importantei sociale a autoritatilor de toate felurile pentru bunul mers al lucrurilor intr-o tara. Atunci cand acestea se bucura de prestigiu, legile, regulile, masurile pe care ele le promoveaza vor fi urmate de cetateni „de buna voie” ceea ce le va spori eficienta. Pentru aceasta insa, reprezentantii autoritatilor trebuie sa dea dovada de pricepere (competenta, am zice azi), cumintenie (prudenta), demnitate si hotarare, devotament si dezinteresare (cinste, nu coruptie).
Paul D.POPESCU
