In dimineta zilei de astǎzi, marti, 17 ianuarie a.c., s-au implinit 40 de ani, de cand, intr-o modestǎ rezervǎ a Spitalului Municipal “Schuller” Ploiesti, in urma unei grele suferinte, a trecut in eternitate, profesorul emerit NICOLAE I. SIMACHE, personalitate de exceptie a stiintei, culturii si muzeografiei prahovene si romanesti. A vǎzut lumina zilei la 4 noiembrie 1905, in comuna Cosminele din judetul Prahova. Dupǎ ce a absolvit, cu brio, scoala primarǎ din satul natal si cursurile prestigiosului Liceu “Sfintii Petru si Pavel” din Ploiesti, s-a numǎrat printre studentii de renume ai Facultǎtii de drept – sectia istorie, din cadrul Universitǎtii Bucuresti, obtinand in anul 1931 licenta cu “Magna cum laudae”.
Incepand din toamna acelui an (1931) si panǎ la sfarsitul anului scolar 1968-1969, prof. Nicolae Simache s-a dedicat, in primul rand, cu imensa capacitate si dragoste de muncǎ, nobilei activitǎti didactice din invǎtǎmantul secundar. Initial a fost numit profesor suplinitor la Liceul “Sfintii Petru si Pavel” si apoi la Liceul Comercial din Buzǎu, de unde revine titular la catedra de istorie a acestui vestit liceu ploiestean, unde cu cativa ani in urmǎ fusese elev, institutie pe care a servit-o in mod exemplar panǎ in anul pensionǎrii (1969). In perioada celui de-al Doilea Rǎzboi Mondial, a indeplinit si functia de director al internatului de bǎieti, iar anterior, o scurtǎ perioadǎ (1936-1939) s-a aflat la carma Pinacotecii de Artǎ din localitate. Cei mai multi dintre elevii sǎi au devenit specialisti in diverse domenii ale economiei nationale, invǎtǎmantului, culturii si artelor. Este suficient sǎ amintim pe ilustrii oameni de stiintǎ: acad. Eugen Simion, fost presedinte al Academiei Romane, in perioada 1998-2006, savantul Basarab Nicolescu (Franta), poetul Nichita Stǎnescu si prof. univ. dr. ing. Mircea Petrescu, membri de onoare ai Academiei Romane, istoricul si criticul literar Valeriu Rapeanu s.a.
Referindu-se la profesorul sǎu de istorie, acad. Eugen Simion scria: “Prof. Nicolae Simache a fost un adevǎrat Apostol. Stia enorm de multǎ carte si era, in sensul cel mai plin al termenului, un mare profesor de liceu. Un profesor de altǎ data, devotat panǎ la mania misiei sale didactice. Era, in felul sǎu, un apostol intr-o istorie care ii rǎsturnase toate valorile si toate modelele intelectuale. Nicolae Simache isi sacrifica, realmente, viata personalǎ pentru scoalǎ”.
Incepand de la 1 aprilie 1953, in paralel cu prestigioasa activitate didacticǎ, prin Decizia nr. 24919/149 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Ploiesti, prof. Nicolae Simache este numit, prin transfer, in postul de director al Muzeului Regional de Istorie, urmand a activa, prin cumul, in continuare ca profesor la Liceul “I.L. Caragiale”.
Beneficiind de un exceptional sprijin financiar si moral din partea forurilor de conducere ale culturii si administrative ale regiunii, prof. Nicolae Simache a izbutit sǎ achizitioneze un extraordinar volum de bunuri muzeale (peste 200.000 piese) din domeniul istoriei, culturii, etnografiei, artelor vizuale, artei populare, orologeriei, cǎrtii vechi romanesti etc, ce au stat la baza constituirii, intr-un timp record, in primul rand a expozitiei permanente a Muzeului Regional de Istorie (inauguratǎ la 9 ianuarie 1955), a sectiilor de istorie contemporanǎ, etnografie si artǎ popularǎ din Palatul Culturii si a unei adevǎrate salbe de muzee, inclusiv memoriale, dedicate unor marcante personalitǎti ale spiritualitǎtii romanesti, care s-au nǎscut, au trǎit si creat pe strǎvechile meleaguri prahovene: Nicolae Grigorescu (1955), I. L. Caragiale (1962), B. P. Hasdeu si Nicolae Iorga (1965), Cezar Petrescu si Muzeul Epocii “Matei Basarab si Constantin Brancoveanu” (1967), Andrei Rǎdulescu (1970) etc. Tot in 1967, au fost inaugurate: Muzeul Tiparului si Cǎrtii Vechi Romanesti, Muzeul Scriitorilor targovisteni si o expozitie permanentǎ “I.L.Caragiale” in comuna natalǎ a marelui dramaturg – institutii aflate dupǎ 1968 pe teritoriul judetului Dambovita.
Exceptionala sa activitate didacticǎ, muzeograficǎ si de cercetare stiintificǎ a fost rǎsplǎtitǎ de statul roman cu importante ordine si medalii, cu titlul de “Profesor emerit” – si Medalia de merit, cu o seamǎ de diplome de onoare si de excelentǎ.
In urma unei neiertǎtoare boli – cand incǎ se afla in plinǎ putere de muncǎ (organizarea expozitiei Muzeului Ceasului in actuala clǎdire) – dupǎ circa douǎ luni de internare la Spitalul Municipal, unde medici din Ploiesti si din Capitalǎ au fǎcut enorme eforturi pentru a-i salva viata, in dimineata zilei de 17 ianuarie 1972 a trecut in eternitate, indoliind pentru multǎ vreme invǎtǎmantul, cultura si muzeografia prahoveanǎ si romaneascǎ.
Lucrand efectiv cu regretatul prof. emerit Nicolae Simache, de la data numirii sale la carma Muzeului Regional de Istorie, m-am implicat direct si in organizarea ceremoniei de doliu. Sicriul cu corpul sǎu neinsufletit a fost depus la sala 137 a Palatului Culturii, unde numerosi reprezentanti ai institutiilor de culturǎ din Capitalǎ, din judet si din tarǎ i-au adus un ultim si binemeritat omagiu. Au rostit alocutiuni, la adunarea omagialǎ din ziua de 20 ianuarie 1972, profesorii Mihail Vulpescu – presedintele Comitetului Judetean de Culturǎ si Artǎ, arheologii Victor Teodorescu si Gheorghe Diaconu, prof. emerit Aspasia Vasiliu – directoarea liceului “I. L. Caragiale”, profesorii Nora Costescu si Constantin Rapeanu, prof. univ. dr. doc. George Potra, dupǎ care, conform dorintei profesorului, cortegiul ce a parcurs un itinerariu pe langǎ institutiile la care a slujit marele istoric s-a indreptat spre comuna natalǎ – Cosminele.
Ulterior, in semn de recunostintǎ si pretuire a marelui om de stiintǎ si culturǎ, la scoala in care a invǎtat in satul Cosmina de Sus, in anul 1995 s-a asezat o placǎ omagialǎ; in centrul comunei si in curtea Muzeului Ceasului – ce-i poartǎ numele – s-au dezvelit busturi monumentale, iar strada din fata clǎdirii Muzeului Ceasului si o scoalǎ din municipiul Ploiesti ii poartǎ cu cinste numele.
Prof. dr. Al. I. Bǎdulescu