Pertractarea sarmalelor, in foi de varza si de vita, si a tochiturii ardelenesti
Dinu SARARU
Adevarul este ca nici nu se putea un meniu politicianist mai ambitios national ca acesta, la capatul aiuritorului uninominal, cand rezultatul votului computerizat a lasat cu gura cascata si pe alegatori, si pe alesi. Acestia din urma, cel putin, si daca ar fi jucat la alba-neagra, unii dintre ei n-ar fi putut trai o mai mare surpriza trezindu-se in Parlament, deputati ori senatori, direct de pe locul al treilea in Colegiu si cu zece, douasprezece voturi “pentru” in urna !
Insa, zarurile au fost aruncate, juridic alegerea a fost validata, chiar daca morala ei este naucitoare. Oricum am intoarce faptele, din orice loc le-ai, privi, ele raman sa ne atraga atentia ca Parlamentul si Guvernul sunt reprezentative doar pentru sub patruzeci la suta din populatie, fiindca mai bine de saizeci n-au votat !
Sa trecem, asadar, si noi mai departe si sa incercam sa vedem cum vor sta lucrurile de aici inainte, adica din ziua cand vom avea Parlamentul unei noi Romanii Mici si a Guvernului asijderea…
Din ziua aceea, cand vom sti si cum vor arata si Parlamentul, si Guvernul – pentru premierul caruia va fi fost data, de fapt, marea batalie electorala si marea pertractare pentru care s-au lafait si sarmalele, si tochitura ardeleneasca (populistul meniu, la foarte scumpele restaurante coborate prin el, la vocatia lor de carciumi, in buna traditie a doctrinei mititeilor si a fleicii care da si azi, cel mai exact, distinctia identitara a romanului) vom putea sa masuram cel mai fidel avantajele democratiei noastre originale care ne va tine, inca multa vreme, la Portile Orientului.
Atunci vom afla, cu o marja de eroare foarte mica, locul ce ni l-am rezervat pe harta europeana a integrarii, fiindca pana nu vom da cu capul de pragul de sus nu-l vom vedea pe cel de jos.
Acum suntem inca priozonierii euforiei electorale, cum mai ziceam – aiuritoare, victimele unui prim-ministru ajuns in jiltul acesta , al premierului, cu orice pret, mai exact cu pretul unui orgoliu si al unei justificari ce nu va avea nicio legatura cu interesul lucid al societatii romanesti, vizavi de actiunile unui capitalism salbatic, veros, antinational.
Mi-as dori, fireste, sa nu am dreptate, insa cand scriu aceasta insemnare duminicala pentru ziua de azi, 8 decembrie 2008, pertractarile miros prea tare a sarmale in foi de varza si a tochitura…
Cineva inspirat a si facut o trimitere fericita “De la carciuma, la Cotroceni ! Adaug “Si invers” !
