Nicoleta DUMITRESCU
Dupa vreo doua zile in care n-am reusit, cu niciun chip, sa vorbesc cu parintii, ieri, i-am auzit glasul mamei, radiind de bucurie. „V-am tot cautat, si n-ati raspuns la telefon. Ati patit ceva? ” am intrebat eu. „Ei, ce sa patim! Suntem sanatosi! Nu ne-ai gasit, pentru ca a fatat vaca. Avem o vitica! Si-am zis sa fie zestrea ta ca, cine stie…” Bine-bine, ocolesc eu subiectul cu bataie lunga la verigheta, plus ca n-a fost singura zestre patrupeda sortita sacrificarii – si altceva ce ati mai facut? „Am fost la Caminul cultural. Ne-a invitat primarul!” Si-mi povesteste mama cum a invitat primarul, toata suflarea urbei, la Caminul Cultural. Le-a spus cum va inflori, in urmatorii 4 ani, satul in care eu m-am nascut: se va turna asfalt si se vor repara drumurile inclusiv cel care duce catre izlaz, conducta de alimentare cu apa se va extinde pana la marginea satului vor exista serviciu de salubritate, poduri, podete, ce mai…”Vrea sa-l mai votam inca o data, ce crezi ca n-am inteles ?!? „, concluzioneaza mama, neuitand sa-mi spuna ca nu prea i-au cazut bine la stomac micii care au urmat programului de lansat promisiuni. Ce sa-i mai spun ca s-a dus vremea asa-ziselor pomeni electorale ! Am uitat, insa, ca s-o intreb pe mama daca le-a promis primarul ca o sa se reglementeze si cu transportul de calatori. De vreo doi ani incoace, nu stiu de ce, si din ce motiv, prapaditele de rate – una pe zi, ce-i drept – au fost desfiintate si ele, singura modalitate de ajuns la cel mai apropiat oras fiind Daciile unor localnici, folosite pe post de taxiuri. Asta a facut ca, de cate ori ma duc la parinti sa innadesc vreo trei patru masini si sa pierd o groaza de timp pe drum.
Dincolo de toate astea, pentru parintii mei, pentru vecinii lor, pentru tot satul de altfel, nu cred ca a contat mizilicul servit dupa lansarea platformei – program a primarului. Iar situatia este valabila oriunde. Fie sat, fie oras. Oamenii nu mai pot fi cumparati cu un mic, cu o sacosa de pe care rade, tamp, cate un candidat. Nu. Daca mai vor un mandat, candidatii trebuie sa fie constienti ca, mai degraba, conteaza ceea ce au lasat in urma. De mesterit vorbe frumoase, aruncate, apoi, in vant, s-au cam saturat oamenii. M-am convins, ieri, vorbind cu mama, care spera, saraca, in promisiunea primarului, potrivit careia va duce vitica inclusa in zestrea mea, la izlaz, pe asfalt.
Nu stiu ce se va intampla, insa, in eventualitatea in care, primarul nu va mai fi votat. Oricum, izlazul n-ar avea farmecul lui fara celebrul noroi !
