Curaj sau sinucidere?

Recunosc ca, lecturand presa de ieri, m-a surprins gestul unui functionar al statului fata de ordinea si legea pe care, prin insasi natura serviciului sau, trebuie sa le respecte, in primul rand, si, in acelasi timp, sa le apere. Tanarul prefect de Bucuresti – caci despre el este vorba – a avut curajul, la o varsta care, mai degraba, iti inspira neincredere, sa actioneze in justitie un ditamai Consiliul Local al Bucurestiului. Practic, el a atacat in instanta Planul Urbanistic Zonal (PUZ) realizat pentru Parcul Bordei, despre care o tara intreaga a aflat cum a ajuns pe mana unor…macelari! Alesii locali bucuresteni – care ar fi trebuit sa fie primii aparatori ai micilor petice verzi intr-o capitala cenusie – au scos la mezat terenul, unde, de decenii, bucuresteanul mai putea respira un alt fel de aer. Bineinteles, cel care a ajuns in posesia unei halci zdravene de pamant in Parcul Bordei – un personaj controversat, frate, se pare, cu mama ilegalitatilor din aceasta tara postdecembrista – a si inceput sa infiga lamele buldozerelor in verdele crud, mereu renascut, generand, deopotriva, durere si indignare in randul localnicilor. Ei bine, prefectul Capitalei a vrut ca tot ceea ce risca sa devina o ilegalitate, sa fie adus la lumina, iar terenul cu pricina sa ramana asa cum, de-a lungul anilor, a fost pentru toti bucurestenii.
Exemplul acesta de lupta deschisa impotriva fraudarii unei comunitati de catre unul sau altul, „mai catolic decat Papa”, l-am dat pentru a fi cunoscut mai bine si a fi urmat si la Ploiesti, sau la Breaza. Capitala judetului nostru, iata, sufera pentru ca nu are o statie de epurare performanta, moderna. Dar, dupa eforturi deosebite ale administratiei municipale de a face rost de fonduri, de proiecte, totul se naruie tot din cauza terenului pe care ar trebui sa se construiasca. Chiar daca exista o lege ce trebuie aplicata ferm, cand este vorba despre interesul public, nimeni nu are curajul sa ia taurul de coarne si sa dea curs edificarii statiei de epurare atat de necesara ploiestenilor.
Dar curajul in a pune ordine in starea terenurilor – mai ales acum cand sunt disputate si vanzolite cum n-au fost de cand lumea – ar trebui sa se manifeste si la Breaza. In orasul cu aer asemuit cu cel din Davosul elvetian, Primaria – probabil din dorinta de a nu supara pe nimeni – a ajuns sa impoziteze trei „posesori” ai aceleiasi suprafete de teren, dupa ce a profitat de necazul adevaratului proprietar, dezmostenindu-l pur si simplu.
Sunt doar cateva dintre miile de cazuri in care pamantul a generat dispute, procese intinse pe ani de zile si destule dusmanii de moarte, pentru ca acel curaj pe care omul legii, functionarul public – ambii platiti din buzunarele contribuabililor – nu l-au manifestat spre onoarea lor si linistea localitatilor si a tarii. Ceea ce a facut prefectul de Bucuresti, spuneam, este un exemplu demn de urmat, chiar daca, mergand mai departe cu „logica ilegalitatilor” de la noi, curajul sau ar putea insemna, pana la urma…sinucidere! Fireste, metaforic vorbind, dar vizand, totusi, functia curajosului.
LEON CHIRILA