Noaptea de Inviere a fost adevarata mana cereasca pentru taximetrisi. Daca, pana la miezul noptii, autobuzele RATP au putut face fata cererii, dupa aceea, pe strazile Ploiestiului, din trei masini – doua erau taxiuri. Si, dupa spusele unuia care a tras, din greu, de volan, „Un asa profit nu s-a mai scos de la Revelion incoace. Este adevarat, am mai avut sarbatori in care nu am dus lipsa de clienti, sau cand vremea era urata, dar ca acum…” Ca acum, doar de Revelion. Din An in Paste. Castig, pe masura kilometrilor stabatuti.
Cerere mare, oferta mica
Statiile au fost mai goale ca niciodata. Cele mai multe apeluri erau preluate prin telefonul mobil. Zareai o masina ca se apropie si te gandeai ca ai prins pe Dumnezeu de-un picior, dupa ce ai luat Lumina, dar pace. Esti intrebat: „Dumneavoastra ati facut comanda?” Daca nu, ramai in statie. Pe asfalt scrie „Taxi”, in preajma, nici urma de asa ceva. Unul mai milostiv te intreaba unde mergi. „Bahluiului ? Hai, urca !” Pe drum, te prinzi: are comanda prin zona: Cioceanu, Lamaita sau strazi adiacente. Viitorul client poate sa mai astepte un minut, doua, trei, timp in care calatorul de ocazie este dus la destinatie. Zona Garii de Sud. Trenurile, mai goale ca niciodata. Aidoma, peroanele. Si nu-i mare bai pentru taximetristi, fiindca si comenzile curg garla. De la biserici spre casa si invers. Depinde cum privesti lucrurile. Unii s-au grabit sa prinda Lumina, altii Pastele de la sfarsitul slujbei.
O candela-n masina
A fost odata „O faclie de pasti”. Pe coclauri. Acum, o candela in taxi. Doua, trei… Luminite strabatand orasul. In prealabil, clientul este averizat: „Sa nu-mi dai foc la canapea !”. Virajul nu stinge Lumina, care palpaie. Mai ca ar atipi purtatorul de lumina, dar ochii se dilata, pupilele se contracta la candela, fiindca nu se mai poarta…lumanarea. Si nici ca mai conteaza cat arata aparatul de inregistrat, important este sa ajungi la destinatie. Care poate fi un bloc intreg… Coboara aducatorul de lumina din taxi, ii ies in intampinare, de pe scari, vecinii. Ca la stafeta, lumina Invierii este raspandita in cartier. „Ne revansam si noi, maine, vii pe la noi !”, sunt cuvintele de apreciere pentru cel care a luminat o scara, sau, de ce nu, chiar un bloc. Sau macar, cateva apartamente, acolo, si tot este o performanta. Intre timp taximetristul plecase, neuitand regulile bunei-cuviinte. „Paste fericit !” este urarea care se aude, simultan cu glasul de la dispecerat: „O comanda pe Republicii, cine o preia ?”
S-a recuperat noaptea ce s-a pierdut ziua
Fapt este ca oarecare nemultumire a existat in randul carausilor de noapte in ziua premergatoare Invierii. Circulatia a fost destul de greoaie, nu s-au putut deplasa in timp record la comenzi. Cum toate se compenseaza, noaptea a fost a lor. Sau, mai corect spus, soselele noptii. RATP-ul isi retrasese autobuzele la garaj, iar soferii de duminica erau plecati, de mult timp, pe Valea Prahovei. Sau la rude. Sau la alte lacasuri, unde Dumnezeu ar fi mai aproape de om decat in aglomeratiile urbane. Doar semafoarele mai taie din avantul cailor putere. Sunt respectate, fiindca politia rutiera are aparate de fotografiat si n-ar fi pacat sa-ti pierzi carnetul pentru o trecere la limita, pe galben-rosu ? Ar fi. In zona bisericilor, unii merg cu precautie, chiar sub limita legala admisa, fiindca si pe acolo este politie. La Sfintii Imparati, in jurul orei 1,30, mai era si o ambulanta. Cuiva ii venise rau. Client si sofer, la unison: „Doamne fereste !”
***
Ieri, a doua zi de Paste. Orele pranzului. Clienti putini. Taximetristii lancezeau. Curba profitului este descenta. S-a retras lumea pe la case. Si bugetarii nu lucreaza. Nu intarzie nimeni la serviciu, nu pleaca nimeni grabit.
A fost noaptea Invierii. Hristos a inviat in taxi.
Fl.TANASESCU
