Pisica aderarii se ingrasa dupa 10 ani
Dragos TRESTIOREANU
Cu cat se apropie data – daca o fi, pana la urma, aceea din 2007 – aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana, gandurile romanilor obisnuiti capata un contur rozaliu. Cred ei, concetatenii nostri, ca – o data ajunsi acolo unde le este locul – va curge lapte si miere in tarisoara asta. Normal asa ar fi, dupa atata amar de vreme si de saracie lucie.
Dar, tocmai cand se simteau ei cuprinsi de boarea sentimentului caldut de imbogatire peste noapte – hai, nici cat baronii sau, ma rog, alti potentati ai vremii, dar orisicat ! – o lovitura de maciuca s-a abatut asupra lor. Transformat intr-un fel de „Oracol de la Damaroaia”, presedintele Traian Basescu le-a aratat pisica romanilor, spunandu-le ca, dupa integrare, tara noastra va avea nevoie de inca zece ani pentru a ajunge la bunastare. La cei multi, desigur, a facut referire „Marinarul”, nu – Doamne, fereste ! – la eventualii posesori de matusici si verisori pricopsiti.
Cu tot respectul, ne-am permite sa-l contrazicem pe seful statului, fiind patiti cu previziunile lui Silviu Brucan, care ne-a prezis vreo 20-25 de ani de asteptat, din momentul Revolutiei, pana la cel al regasirii demnitatii de fiinte ale acestei planete. Trecura, vorba olteanului, 16 si nu ca n-o ducem – cei mai multi dintre noi, repetam – mai bine, ci mergem, parca, numai precum racul. De ce ? Cum de ce ? Pentru ca orice sondaj, pe o mie, un milion sau zece milioane de romani ofera o concluzie fara echivoc: mai toti banii se duc pe utilitati si pe hrana ! Peste 10 ani va fi altceva, spune Traian Basescu. Pe ce s-o baza ? – ne intrebam noi, foarte interesati. Ca, in privinta previziunilor, conducatorii nostri si-o cam dau cu stangu-n dreptu’.
De ce, prin 2017, am avea mai multi bani, atat cat sa nu-i mai cheltuim pe toti doar pe facturile de gaze, lumina, apa, gunoi ?! Si pe cartofi, fasole, stevie, „adidasi” ori „tacamuri” ?! Sa fi facut domnul presedinte cursuri de profil si sa nu fi aflat noi ? Ne-am mira. Poate, pur si simplu, intuind ca marasmul si promiscuitatea vor caracteriza, si dupa aderare, viata de zi cu zi a romanilor, Basescu a dorit doar sa-i atentioneze din timp pe compatrioti sa nu-si faca iluzii, ca sa nu aiba… deziluzii. Mai bine le spui, de-acum, oamenilor la ce sa se astepte, nu sa te trezesti cu ei, atunci, in poarta la Cotroceni, sa-ti ceara socoteala de una si de alta, nu-i asa ?
Numai ca, desi orientarea spre UE este una benefica in fond, intarzierea peste masura a momentului in care concetatenii nostri vor atinge linia de plutire tinde sa denatureze, tot mai mult, forma acestei optiuni. S-ar putea ajunge, de exemplu, la o situatie similara cu decretarea democratiei – in realitate, un stadiu inalt al civilizatiei umane – drept vinovata pentru toate relele actualei societati romanesti. Daca, inainte, pe vremea dictaturii, nu existau droguri, crime la tot pasul ori smenuri peste smenuri,ori – pur si simplu – nu erau mediatizate, iar acum, pe cea a democratiei, abunda toate astea, sigur ca se spune, chiar daca se greseste: era mai bine inainte !
Ca si comunismul, denaturat in aplicarea lui fidela de impostori macinati de propriul interes, nici democratia – pusa in practica total aiurea – nu da rezultatele dorite. Asa se explica de ce Traian Basescu ne zice ca am mai avea inca zece ani de tras dupa aderare. Dar, apoi, cati in plus, domnule presedinte ?
