Sfântul Ioan, Evanghelistul și Teologul, a fost unul dintre cei doisprezece Sfinți Apostoli chemați mai întâi de Iisus Hristos. El este cunoscut mai ales pentru scrierile sale canonice nou-testamentare: Evanghelia, trei Epistole și Apocalipsa. În cuprinsul Evangheliei sale, Ioan nu se numește cu numele, ci cu sintagma „ucenicul prea iubit al lui Iisus” (Ioan, 21, 20). Acest lucru reiese și din cuvintele celorlalți Apostoli, care îi recunosc acestuia această calitate. În acest sens, la Cina cea de Taină, el stă aproape de pieptul Mântuitorului, în semn de iubire și ascultare. Împreună cu Apostolii Petru și Iacov, Ioan îl însoțește pe Iisus Hristos în cele mai importante momente ale vieții Sale pământețti, precum Învierea fiicei lui Iair, Schimbarea la Față și rugăciunea din grădina Ghetsimani. Mai apoi, când Mântuitorul era răstignit pe Cruce, el este ales drept purtător de grijă pentru Fecioara Maria, pe care o însoțește până la cinstita ei Adormire. După învierea lui Iisus, Ioan a fost primul Apostol care a cercetat mormântul gol. Sfântul Apostol Ioan este singurul Apostol care nu a murit cu moarte mucenicească. După adormirea Maicii Domnului, sfântul a mers în localitatea Efes, din Asia, pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos. Între anii 90-95, însă, el a fost exilat în insula Patmos, de către împăratul Domițian. Într-o peșteră din acest loc pietros, Ioan a primit revelația despre sfârșitul lumii, pe care a consemnat-o în cartea profetică Apocalipsa. Sfântul Ioan Evanghelistul este acela care a vestit lumii că „Dumnezeu este iubire” și că „Dumnezeu este lumină”.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a trecut la cele veșnice la aproape o sută de ani, în apropiere de localitatea Efes, unde a și fost înmormântat.