Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

În acest episod ne întoarcem în poate cea mai neagră perioadă a istoriei României, în anii ’50, perioada stalinismului agresiv. Atunci, inclusiv rezultatele negative ale unei echipe de fotbal erau puse pe seama „lipsei educaţiei politice”. Conducătorii şi antrenorii de la Poiana Câmpina au fost daţi afară fiindcă nu le-au povestit îndeajuns jucătorilor despre balivernele politice cu care se lăuda propaganda acelor timpuri. Iată un caz excepţional, din 1954. Stalin murise încă din martie 1953, dar sistemul rămăsese intact şi aberant.

Remarcăm că personajul cel mai hulit pentru că nu dădea doi bani pe „educaţia politică” era grecul Theodor Beffa, fost campion al României cu Venus Bucureşti, fost antrenor în mai multe mandate la Poiana Câmpina, Carpaţi Sinaia şi Petrolul Băicoi. Beffa s-a mai întors la Poiana. Când echipa dădea de greu sau când era nevoie de sfaturile unui bătrân priceput, tovarăşii „uitau” că grecul nu punea deloc preţ pe „educaţia politică” şi îl chemau înapoi.
Şi încă un amănunt: „acuzaţi” erau mulţi, dar niciunul nu primea dreptul să se apere. Toţi erau înfieraţi „cu mânie proletară” şi atât.

„O istorie a fotbalului ­câmpinean”, volumul II, ­capitolul 4. 9 I, paginile 90-91
Cronicile și, mai ales, „casetele de meci” erau o „rara avis” în presa vremii. Dacă echipei nu-i ieșea jocul, de vină era lipsa „educaţiei politice”! În așa-zisele cronici rar se putea descoperi câte un nume de jucător. Iată câteva articole definitorii pentru propaganda acelor ani.

„Locomotiva” Turnu ­Severin – „Metalul” Câmpina 1-1 (1-0)
Jucând în deplasare la Turnu Severin – metalurgiștii din Câmpina au realizat un rezultat de egalitate. În general, echipa „Metalul” Câmpina a desfășurat un joc de factură tehnică scăzută, neputând să închege faze spectaculoase decât în repriza a doua când de altfel au și marcat punctul egalizator. Se resimte în cadrul echipei „Metalul” din Câmpina lipsa educaţiei politice care se resfrînge negativ asupra moralului echipei. Conducerea colectivului trebuie să ia de urgenţă măsuri pentru lichidarea manifestărilor de vedetism ce mai există aci și pentru promovarea și pregătirea temeinică a cadrelor tinere.
* Asta e „cronica”. Nici măcar marcatorul nu apărea men­ţionat.

Să fie înlăturate ­lipsurile în munca de educare a ­sportivilor ­colectivului ­„Metalul” Poiana Câmpina
Mișcarea de cultură fizică și sport din patria noastră a devenit un factor de seamă în procesul de educare comunistă a oamenilor muncii, de întărire fizică și morală, de pregătire în vederea unei munci tot mai rodnice. Pentru a înregistra un progres continuu în activitatea de cultură fizică și sport, colectivele sportive, care constituie unitatea de bază a mișcării sportive, au datoria ca, paralel cu munca organizatorică competiţională, să desfășoare o susţinută muncă politico-educativă în rîndul sportivilor. Acolo unde s-a înţeles importanţa pe care o prezintă această muncă, rezultatele sînt din cele mai bune. Să vedem ce a făcut în această privinţă consiliul colectivului sportiv „Metalul” Poiana Câmpina. Acest colectiv este unul dintre cele mai mari și puternice din cadrul regiunii noastre, cuprinzînd peste 300 de sportivi ce-și desfășoară activitatea la diferite discipline sportive. Fiind un colectiv cu reale posibilităţi de dezvoltare, era de așteptat ca cei din conducerea lui să desfășoară o susţinută muncă pentru educarea sportivilor. Dacă în anul trecut, fostul consiliu de conducere s-a preocupat într-o oarecare măsură de această problemă, nu același lucru se poate spune și despre actualul consiliu al cărui președinte este tovarășul Popescu Aurel. Din toamna anului trecut, când a fost ales noul consiliu, și pînă în prezent, realizările lui sunt mici faţă de posibilităţile pe care le are. Această parte negativă a activităţii colectivului sportiv de aici se datorește faptului că nu s-a înţeles să se muncească organizat. După părerea tovarășului Popescu Aurel – ca responsabil cu îndrumarea și coordonarea muncii, fiecare membru din consiliu trebuie să-și ducă munca numai pe latura responsabilităţii pe care o are. (…) Cu toate că aici peste 100 de sportivi practică fotbalul, totuși consiliul colectivului sportiv nu a încredinţat nimănui să se ocupe de educarea politică a acestora. Dacă o mică parte dintre aceștia sunt cursanţi ai cercurilor politice din cadrul uzinei, aceasta nu înseamnă că de acum toţi au pregătirea politică necesară. Deși în mică măsură, totuși mai sunt aici sportivi care mai au încă abateri de la disciplină. De exemplu, Duţescu Ion, fotbalist în echipa de categoria B, stăpânit de tendinţe carieriste, a vrut să plece la alte colective sportive unde chipurile, după părerea sa, ar fi avut avantaje mai mari. Departe de acesta nu sunt nici fotbaliștii Stoian Nicolae, Sălcudeanu Gheorghe și Bontaș Vasile ca și alţi sportivi din cadrul celorlalte discipline sportive, care nu în orice împrejurare dau dovadă de a fi sportivi disciplinaţi. Dar aceștia nu fac decât să urmeze „exemplul” membrilor din consiliul colectivului sportiv cât și a antrenorului Befa Tudor. De exemplu, la o ședinţă de analiză a muncii consiliului sportiv, dând dovadă de înfumurare și subapreciind în mod nepermis munca de pregătire politică, tovarășul Ariciu Gheorghe, secretarul colectivului sportiv, și Befa Tudor, antrenor de fotbal, au plecat în mod nejustificat chiar în timpul desfășurării ședinţei. De asemeni, în cadrul acestui colectiv arma criticii și autocriticii nu este folosită în rândul sportivilor. Cu câteva săptămâni în urmă la gazeta de perete printr-o caricatură era criticat Duţescu Ion pentru că dezertase de la echipă, neprezentându-se la primul meci oficial al campionatului de fotbal din categoria B. Acesta și-a făcut o autocritică formală, fără să arate adevăratele cauze care l-au făcut să nu participe la această primă întâlnire din anul în curs. (…) Trebuie să fie limpede faptul că educarea sportivilor nu se face numai în cadrul centrelor de antrenament sau al diverselor tabere, ci procesul acesta educativ trebuie să constituie una din preocupările importante ale conducerilor colectivelor sportive.

Pe urmele ­materialelor ­publicate „Să fie ­înlăturate ­lipsurile în munca de ­educare a sportivilor ­colectivului ­„Metalul” Poiana ­Câmpina”
Sub acest titlu a apărut în publicaţia noastră- se scria într-unul dintre ziarele vremii- un articol în care era criticată conducerea colectivului sportiv „Metalul” Poiana Câmpina, cât și comitetul de partid și de întreprindere al uzinei, pentru lipsa de interes faţă de educarea sportivilor. Din răspunsul primit de la comitetul raional P.M.R. Câmpina, aflăm că au fost luate măsuri pentru lichidarea lipsurilor și îmbunătăţirea muncii în această direcţie. Astfel, Popescu Aurel, președintele consiliului colectivului sportiv, Stănescu Gheorghe, responsabil organizatoric și Befa Tudor, antrenor, au fost înlocuiţi cu elemente noi, cu dragoste de muncă. Noul consiliu sportiv a fost îndrumat în vederea îmbunătăţirii muncii, organizându-se săptămînal ședinţe educative, ţinute de un propagandist. Cu măsurile luate munca de educare a sportivilor va face desigur o cotitură pozitivă.