Giorgiana Radu-Avramescu
Dragul meu, de ce? De ce m-ai minţit că pot, că știu, că … Nu! Nu pot, nu știu, nu vreau! De ce ai plecat, fiind sigur că m-ai pregătit destul pentru a face faţă unei vieţi absente de tine? Te-ai înșelat! Te-ai minţit singur! Poate pentru a-ţi înlesni drumul de rămas-bun! Iartă-mă că spun asta, dar nu mai știu ce să înţeleg din tot ce trăiesc.
„…continuaţi lupta vajnic, după cât văd. Mai că-mi amintesc de soldatul japonez care a mai luptat singur vreo zece ani într-o insulă pustie, neștiind că războiul s-a terminat. Dar el nu prea avea variantă… Lucian este mândru, cu siguranţă! Aţi ţinut flacăra lumânării aprinsă, cu maxim devotament”, mi-a scris un prieten drag ţie. Nu știu ce să zic, nu știu ce simt, nu știu…
Îţi spun că învăţ în fiecare zi despre oameni! Oamenii vin, pleacă, oamenii sunt trecători nu doar în propriile vieţi, ci mai ales în vieţile celor din jur, prieteni, rude, cunoștinţe. Oamenii sunt cameleonici. Oamenii acţionează în funcţie de interes, de orgolii, de… Știi mai bine decât mine. În privinţa oamenilor, eu sunt ușor, sau mai mult naivă, sau așa las să se înţeleagă. Am însă un simţ aparte, dar pe care nu-l arăt. Sunt om, la rându-mi, nu? Am învăţat câte ceva de la tine în privinţa asta, dar mai mult de atât, realizez de multe ori că intuiţia, mai ales când ceva negativ se arată la orizont, nu mă înșală. De multe ori, mă tem de ceea ce simt sau gândesc, referitor la o situaţie anume, sau la cineva, pentru că se adeverește.
Oamenii sunt mai mereu altfel decât îi descriu, sau îi percep cei din jur. De pildă, ieri și azi mi s-a confirmat a nu știu câta oară, acest lucru. O întâmplare m-a adus pentru prima dată în interacţiune, la distanţă, cu o doamnă executor judecătoresc, Raluca Mariana Culcea. Cineva a neglijat să achite niște facturi mai vechi și s-a ajuns la dispunerea unei popriri minore, să-i zic, de 3.100 de lei. Aflând, luni, despre acest fapt, joi am purces la soluţionarea problemei, după ce altcineva s-a oferit să rezolve, s-o sune pe doamna, să vadă ce și de unde se trage această poprire. Persoana respectivă mi-a spus că a sunat, că doamna nu era „în toane bune”, că i s-a solicitat nu știu ce cerere, semnată, scanată, parafată etc. Să așteptăm, mi-a spus. Am așteptat o zi, am așteptat și a doua. Văzând că nu se întâmplă nimic, am acţionat. Auzind că doamna Culcea nu-i tocmai accesibilă, m-am înarmat cu replici, și multe altele pentru a o convinge. Am căutat-o pe atotștiutorul google, de unde am aflat numărul de telefon. Mare mi-a fost surpriza să constat că doamna nu „mănâncă” oameni, ci dimpotrivă e cât se poate de amabilă și dornică să-i ajute. Am nimerit-o într-un moment nepotrivit și m-a rugat să revin spre prânz. Revenind, am găsit-o în trafic, și m-a rugat s-o sun după o jumătate de oră, când va ajunge la birou. Cunoscând traficul din București, am lăsat să treacă mai mult timp. M-a sunat ea. Mi-a dat toate detaliile necesare, depășind birocraţia cu solicitări parafate și scanate, și… Imediat am purces la achitarea sumei respective. Doar că, la scurt timp, am primit o veste uluitoare, urmare a acestei popriri derizorii. Dacă poprirea putea părea un fleac, urmarea ei mi s-a părut dezastru, cu atât mai mult cu cât venea de la oameni cu care ai, dragul meu, vechi relaţii de colaborare și prietenie, mai ales.
Astăzi, am căutat-o din nou pe doamna Culcea, s-o rog să-i înștiinţeze pe acei oameni grăbiţi să tragă niște concluzii, să le confirme că problema s-a rezolvat. Nu mi-a putut răspunde, așa încât am căutat-o pe WhatsApp, mijloc de comunicare nu tocmai oficial, dar prin care-mi timisese cu o zi înainte un document. Doamna își încheia activitatea la birou, plecând în concediu, până pe 15 iulie. I-am spus că poate fi târziu atunci, dar asta e, mă conformez, e bine și așa, poate. N-a trecut mult timp și mi-a cerut un număr de telefon al celor deranjaţi de situaţie, să le comunice remedierea problemei. I l-am dat pe singurul pe care-l aveam, al unei doamne. A sunat-o de câteva ori. Într-un final i-a răspuns, dar nedispusă la dialog pe această temă, din motive … Executorul judecătoresc Mariana Culcea m-a căutat apoi să-mi transmită că n-a avut cu cine vorbi, că s-a izbit de un zid, că… Din această experienţă eu am rămas cu plăcuta surpriză în a cunoaște un om, doar prin voce și fapte. Un om care-mi fusese descris altcum, dar pe care l-am descoperit mai frumos decât pe cei implicaţi în acest episod și pe care-i cunosc de mai multă vreme. Poate se vor întoarce și ei pe calea cea bună.
Chiar zilele acestea, domnul Ionel Gherghe mi se plângea de popriri nejustificate la compania „EXMOBI COMPANY SRL”, pe care o conduce de 30 de ani. „Ei știu că-și primesc banii oricum – statul n-ai cum să-l sari, are grijă să-și primească banii -, dar prioritatea mea e să le plătesc mai întâi salariaţilor care au facturi de achitat, au copii, au familii de întreţinut”, spunea dezamăgit Ionel Gherghe, care vorbea deocamdată singur, pentru că nu era de găsit cine ar fi trebuit să-i asculte pledoaria.
Da, dragul meu, noi, cei mici, suntem singuri într-un stat care-și apără în special șpăgarii, dacă privești mai atent prin lupă. Îi apără pe aceia de unde li se cuvin cote uriașe, nu pe noi, care uităm sau neglijăm să achităm trei facturi, și pentru asta ni se retează elanul. Tu știi foarte bine lucrurile acestea. Eu abia acum mă izbesc de ele, dar fără să fie vina mea. Eu doar suport consecinţele. Singură!
La o analiză atentă se poate observa cum mare parte dintre cei care au prăduit România sunt astăzi liberi, în funcţii bine clasate, bine remunerate. Îi regăsesc analizaţi în volumele tale „Ciorne”. Acești inși nu meritau onoarea de a-i zidi în paginile unor cărţi, dar filele acestea vorbesc de fapt despre tine, despre argatul opiniei publice, despre apărătorul drepturilor cetăţeanului de rând.
Legat de „flacăra aprinsă” despre care spunea prietenul nostru, mă străduiesc în continuare. Cât voi reuși, nu știu! De va fi să mă sting eu înainte, am rugămintea să mă anunţi, totuși. Să nu mă prindă pe neașteptate, ca această poprire, venită din urmă, de demult, din neglijenţa altora! Eu, precum știi, sunt foarte atentă la lucrurile acestea. Dar nu e de ajuns!
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
