Nicoleta Dumitrescu
Încet-încet, după doi ani de pandemie, lucrurile au început să se miște și în România. Cu destul de multe sacrificii și piedici, însă, întrucât rostogolirea prețurilor nu a ratat absolut niciun domeniu. Așa se face că, în momentul de față, nu este produs căruia să nu i se mai adauge măcar câte un ban – doi, asta ca să nu bată la ochi prea tare de la început, pentru ca, după câteva luni, cumpărătorul să constate, la raft, că mai toate produsele au în coadă… 99 de bani!
În fapt, până și ieftinul se vinde scump, mai ales atunci când vine vorba despre produse de strictă necesitate, iar acest lucru îl constată, pe propriul buzunar, în mod special cei care, de la lună la lună, își numără leafa rămasă după ce au dat la o parte banii necesari pentru achitarea ratelor la bănci și a facturilor la utilități.
Iar acum, când plata la facturile pentru utilități este cât este, lipsa banilor a devenit și mai stresantă. Cu demagogia trântită ostentativ pe masă, dinspre politicieni ar veni imediat replica, în sensul că ar zice că nu au fost deloc insensibili la greutățile românilor, mai ales la cei de rând, dovadă fiind ba majorarea punctului de pensie, ba a alocațiilor, bașca recentele ajutoare incluse în deja celebrul Program social!
Problema este că, pe aceste principii, al ajutoarelor și al majorărilor, aplicate ori de câte ori este cazul, s-a mers mereu pe același șablon, în realitate fiind vorba despre veșnica țintă: electoratul. Tocmai de aceea, inclusiv acum, la orice reuniune de partid, de prin județe, unde sunt chemați, generic, și oamenii, se fac inclusiv declarații de genul: ”V-am promis că vor fi majorate pensiile? S-au majorat! Am promis că se vor majora alocațiile? S-au majorat! Am promis că nu va fi lăsată nicio persoană care să nu aibă un ajutor decent primit de la stat? S-a rezolvat! Iar toate acestea nu sunt de ajuns! Veți vedea că vor mai urma și altele, dar trebuie să mai aveți un pic de răbdare. Din păcate, nu suntem singuri la guvernare!”. După care s-ar lasa un pic de tăcere, spartă însă imediat de aplauzele frenetice ale unuia dintre organizatorii evenimentului, „școlit” special, de șefi, să fie cu ochii în patru la reacția sălii și să dea tonul aprecierii discursurilor.
Având în vedere conținutul mesajelor menționate, nici nu mai e cazul să spunem că acestea se regăsesc mai la toate partidele, mai ales în cazul acelora ajunse la guvernare, singure ori într-o coaliție mai mult sau mai puțin de compromis. Partea proastă este însă faptul că, pe măsură ce inflația își spune cuvântul iar măsurile sociale tind să se alinieze în spatele ei, câștigul adevărat este, în aceste condiții, tot de ordin politic. Pentru că, de fapt, întreaga înșiruire de măsuri – negociate și paranegociate între partidele care își împart vremelnic puterea – ulterior, la vremea campaniilor electorale, devine capital politic ce va fi fluturat, cu sârg, în campaniile electorale. Și asta din cauza faptului că în spatele oricărui gest de mărinimie stă, cum scriam şi mai sus, veșnica țintă: electoratul! De fapt, voturile! Voturile care au puterea de a-i urca sau coborî, din căruța puterii, pe politicieni!