Giorgiana Radu-Avramescu

Dragul meu, te sărut! Buzele tale erau dulci, catifelate, nu crăpate, așa cum scriai într-o poezie. Neîndurătoarea boală îți pusese poprire și pe sărut, dar i-am făcut în ciudă și nu ți-am lăsat buzele nealintate.
Îți scriu de la București, din balcon, privind lampadarele florilor de castan. Am devenit un pic navetistă, dar nu-mi displace. Șofatul mă ajută să-mi pun ordine în gânduri. Tu, când conduceai, derulai noi proiecte, nu suportai să pilotezi mașina și atât. Știi, nu-mi place să conduc în oraș, dar pe autostrada A3 se circulă bine și există și avantajul că de pe ea ies chiar în zona noastră, fără să străbat orașul. Aș merge așa până la capătul lumii. Poate aș reuși să-mi scot gândurile din dezordine.
Dragul meu, am venit cu un motiv în București. Am fost la lansarea cărții Marinei Almășan – „Ceasul iubirii…Cei 16 ani ai mei alături de Victor Socaciu”. Când m-a invitat, Marina m-a întrebat dacă voi merge însoțită. Pe Luciana n-am vrut s-o rețin de la școală, așa încât m-am prezentat singură. Îmi asum singurătatea. Voi conviețui cu ea, așa încât trebuie să mă obișnuiesc. Nu vreau să apelez la subterfugii, prin prieteni ori apropiați. Nu vreau să mă păcălesc. Nu voi ezita să merg singură niciunde.
Întorcându-mă la evenimentul Marinei, îți spun că ai fost și tu prezent. Ai fost evocat, căci tu i-ai adus împreună pe ea și pe Victor Socaciu. Apoi, de câteva ori ți-a rostit numele și Octavian Ursulescu. Pe ecranul în care au rulat imagini cu Victor, te-ai arătat și tu, în perioada emisiunii „Ceaiul de la ora 5”. Deși mă antrenasem să nu mă las afectată, pentru că mă avertizase Marina că vei fi prezent, tot au curs două lacrimi, discret.
În tristețea lui, a fost un eveniment reușit, unde Marina a adunat lume bună din toate domeniile, așa cum obișnuiește la fiecare lansare de carte. E lăudabil ce a făcut ea, mai ales că povestea lor nu s-a încheiat în lumina iubirii care i-a legat ani buni. A avut puterea să lase resentimentele deoparte și să-l scrie pe Victor Socaciu, să-l arate publicului prin arta și munca lui, să-l arate iubit și iubind.
Victor a plecat de aici, la scurt timp după tine. V-ați regăsit acolo? Sunteți mulți din echipa voastră. Ați înființat un Cenaclu al iubirii, al luminii? Bănuiesc că acolo cântați doar iubirea. Versurile și cântecele patriotice – amândoi v-ați iubit țara și ați lăudat-o, și ați plâns-o – nu-și au rostul în cer. În lumea voastră, iubire nesfârșită e doar. Și aici ați lăsat urme ale iubirii voastre. Urme de neșters, zidite în inimile noastre. Nici timpul, nici altceva sau altcineva nu le vor înlătura.
Dragul meu, am mai rămas o zi în București. De ce? Nu știu. Așa am simțit. Mâine dimineață plec spre voi. S-au anunțat câteva grupuri pentru vizitarea Muzeului Pietrei, zilele următoare. La mine e liniște acum. E soare. Ieri a fost și nor, și ploaie. Dar ieri a trecut. Azi e lumină. Poate așa va fi și mâine.
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu