Nicoleta Dumitrescu

Un recent sondaj, pe tema Indicele de percepție a corupției în anul 2021, a dat publicității ceea ce era și de bănuit: România rămâne în rândul celor trei cele mai corupte țări din UE!
Privindu-se în urmă, s-a constatat că nu s-au făcut deloc progrese, în urma sondajului menționat țara noastră obținând 45 de puncte din 100, în condițiile în care zero puncte înseamnă ”foarte corupt”, iar 100 – ”deloc corupt”! Iar din analiza asupra fenomenului corupției care se încăpățânează să bântuie țările europene, mai ales România, așa cum s-a constatat, efectuată de către Transparency International, a mai reieșit, printre altele, că pandemia a fost folosită și pe post de… umbrelă. Adică, sub cupola ei de viruși, pandemia a dat guvernelor și ocazia de a-și extinde puterea executivă, să ascundă informații publice. Au fost afectate transparența și responsabilitatea, pentru țara noastră unul dintre cele mai vulnerabile domenii fiind achizițiile publice, cu efecte asupra transparenței cheltuielilor publice.
Rezultatele acestui sondaj nu au făcut însă altceva decât să mai pună, încă o dată, degetul pe multele răni care existau deja. De ochii lumii, însă, peste aceste răni, politicienii, în succesiunea lor la putere, au tot avut grijă să pună deasupra bandaje, după care să adauge, cu foarte multă grijă, și un strat gros de fard, din cel clasic, nu cel sclipicios. Asta ca să nu atragă prea mult atenția, ca să nu se mai vadă încrengăturile, sforile trase, prieteșugurile, înțelegerile, ochii închiși și tăcerea duplicitară!Pentru ca multe afaceri să se poată desfășura în liniște, în spatele ușilor închise. Iar acest lucru se întâmplă pentru că, din păcate, corupția, odată înșurubată, cu greu poate să dispară. De ce? Pentru că politicienii, care au tot negociat pentru înțelegerile asupra guvernării, au știu întotdeauna cum să aplice zicala ”Cine împarte parte își face!”. Pentru că, odată cu împărțirea funcțiilor, s-au împărțit și facilitățile, care mai de care, de la o zi la alta apărând noi și noi oportunități de beneficii răsturnate parcă dintr-un… corn al abundenței, dar la care sunt ”abonați”, evident, doar cei care trebuie și când trebuie!
Transparență și responsabilitate ? Termeni traductibili doar prin dicționare, pentru că, odată venită pandemia, vaga deschidere a autorităților publice s-a diluat și mai abitir! Așa se face că oficialii au patentat întâlnirile cu ușile închise, indiferent că a fost vorba despre ședințe cu caracter de urgență sau nu, practica transmiterii mesajelor prin intermediul rețelelor de socializare, care mai de care, devenind mai mult decât o obișnuință. Și s-a dovedit și de ce a şi fost atât de bine îmbrăţişată! La public, la electorat, dă mai bine transmiterea prin intermediul spațiului virtual a unor fotografii însoţite de mesaje de genul: ”Depuneri de coroane și flori la statuia poetului sau a voievodului X sau Y”; ”La mulți ani, Ionilor!”; ” Să ne bucurăm de sărbătoarea de astăzi…”; ”Ne-am ținut de cuvânt: am promis, am făcut!” şi lista poate continua.
Şi aşa, sub masca şi umbrela banalităţilor, a lucrurilor mărunte care sunt ridicate la rang de mare fapte, situaţiile cu adevărat importante sunt lipsite de transparenţa necesară, obligatorie în cazul instituţiilor, mai ales cele publice. Dar mai ales când în cazul acestor instituţii funcţiile se împart şi se negociază, mai ales pe criteriu de partid, e clar că există un control, un cerc închis. Situaţii care, din păcate, se perpetuează de la un an la altul, suficient ca fenomenul corupţiei, invocat de atâtea şi atâtea studii şi analize, să nu se lase combătut, înflorind sub masca banalităţilor!