Luiza Rădulescu Pintilie

Istoria e cu mult mai mult decât cea rămasă înscrisă în paginile cărţilor care o consemnează. Ea se întregeşte prin însufleţirea acelora care nu o lasă să rămână doar în trecut, care-i ţin vii şi treze, peste timp, în prezent şi pentru viitorime, ca o călăuzire, memoria şi învăţămintele.
Sub semnul unei asemenea însufleţiri, asumată ca o datorie de sfântă credinţă , românism şi suflet românesc, s-a desfăşurat în ultimele zile ale lui august (26-30 august) un pelerinaj al unui grup de prahoveni, însoţiţi de militari şi preoţi, la cimitire şi monumente ale eroilor români, la biserici ortodoxe şi mănăstiri din Republica Moldova şi Transnistria. Douăzeci de inimi care au bătut ca una singură în fiecare loc de întâlnire cu eroismul, cu jertfa supremă în numele iubirii apărătoare de neam, de pământ românesc şi de credinţă ortodoxă strămoşească a celor stinşi din viaţă pe câmpul de bătălie, închişi în lagăre şi închisori ori deportaţi, după cum ne- a mărturisit preotul profesor iconom stavrofor Gheorghe I. Pârvu din oraşul Urlaţi, încă emoţionat şi mulţumit, la cei 83 de ani ai săi , de a fi putut străbate cu pasul, dar mai ales cu sufletul, aşa cum a făcut şi în alte dăţi, conturul unei asemenea hărţi de milenară apartenenţă românească. I-au fost alături colonelul Nicolae Moise din Vălenii de Munte, inginerul locotenent Ursu Nicolae din Ploieşti, reprezentanţi ai Asociaţiei „Cultul Eroilor „Prahova, preoţii Valentin Toader de la Biserica „Sf.Spiridon” din Vălenii de Munte şi Constantin Zbarcea din Starchiojd. Şi sunt multe gândurile împărtăşite de distinsul nostru interlocutor, dezvăluind o profunzime, o agerime şi o … tinereţe de spirit şi trăire deopotrivă duhovnicească şi de adevărat patriot, despre oficierea unor slujbe de pomenire lângă piatra monumentelor aşezate la căpătâiul celor adormiţi întru veşnice, despre sfânta şi dumnezeieasca liturghie săvârşită, după stilul vechi, în ziua Adormirii Maicii Domnului, despre coroanele depuse şi rugăciunile ridicate la ceruri la Cimişlia ori în cimitirul eroilor români din comuna Cania, raion Cantemir, amintind de aprigele bătălii desfăşurate în vara anului 1941 pe dealurile de la Cania, Epureni şi Ţiganca, în cadrul ofensivei generale angajate de trupele române pe frontul Prutului (perioada 2 iulie – 26 iulie 1941), pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, despre steagul tricolor de şapte metri de care nu s-a despărţit nicio clipă. Iar pentru preotul Gheorghe I.Pârvu trăirile au fost cu atât mai copleştitoare cu cât , dincolo de Nistru, a călcat pe pământul pe care , în cel de-al Doilea Război Mondial, tatăl său a fost concentrat, îmbărbătându-şi camarazii şi citindu-le în fiecare zi veşti din ziarele româneşti, dar şi din cele ruseşti, fiind cunoscător al scrierii cu litere chirilice.Impresionantă rămâne – deopotrivă şi pentru domnia sa, şi pentru toţi ceilalţi membri ai grupului- participarea la festivităţile prilejuite de aniversarea a 30 de ani de la Eliberarea Moldovei , de la Chișinău , din ziua de 27 august-Ziua Națională a Republicii Moldova sau Ziua Independenței , întâlnirea cu generalul de brigadă Mihai Igor Gorgan, şef al Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandant al Armatei Naţionale, cu reprezentanţi ai altor ministere. Întâlniri „frăţeşti” cum le-a spus preotul Pârvu, care rămân multă vreme în inimă şi în minte! Însoţite de nădăjduirea rostită în fiecare dintre slujbele oficiate ca „ Domnul , ca Drept Judecător , să le dăruiască tuturor eroilor cununa și laurii dreptății, pentru ca noi să trăim liberi și să le amintim vitejia și demnitatea lor , pomenindu-i din neam în neam şi din veac în veac”. Fiindcă istoria nu e doar cea consemnată în paginile scrise, ci mai ales în acelea care continuă să se scrie cu literele … neuitării şi ale cuvenitei cinstiri şi preţuiri ale faptelor de vitejie, făcându-le deopotrivă învăţăminte pentru prezent şi viitor.