Lucian Avramescu

 

De ceva vreme, un popă de ierarhie, cu un chip care mie nu-mi sugerează evlavie, dar bonomia se poate piti sub orice mască, ține pagina primă a gazetelor și îndestulează televiziunile cu rating. După ce a epuizat, în stil Șoșoacă, subiectul pandemic, s-a repezit cu un citat din sfintele cărți în bietele femei care au destule pe cap în zilele noastre.

Aseară, o televiziune a adus completări la pedeapsa alungării din Rai din pricina unei Eve pofticiose la măr (era, totuși, mărul cunoașterii!), cu detalii pe care nu le știam, dar același popă le reamintește în discursuri, punând toate astea în gura lui Dumnezeu. Biserica nu primește înăuntru femeia, considerată ”spurcată”, dacă e la ciclu (primenirea asta stă la baza inclusiv a aducerii pe lume a unui slujbaș bisericesc!), fiindcă o pângărește. Dar femeia merge să se roage nu să-și pună chiloții pe anafură! Și auzi discriminare: dacă a făcut fată să se țină departe de sfintele lăcașuri șase săptămâni, iar dacă a născut băiat, doar trei.
Eu nu cred că Dumnezeu a dictat Biblia și nici cărțile cele sfinte, iar dacă a făcut-o, scribii, bărbați desigur, ori nu erau mereu atenți, ori mai puneau de la ei, având apucături pidosnice cum recunoaște papa Francisc, nevoit să sancționeze pedofili în sutană.
Nu mă bag în treburile astea, facă fiecare ce-i trece prin plăcere, fiindcă apucăturile sunt vechi și o lume puternică, de la Socrate și Cezar încoace, găsește femeia nu doar păcătoasă, ci fără folos. Pe mine mă intrigă utilizarea scălâmbă și abuzivă a unei pretinse inferiorități. Păi, Adam ce făcea când Eva șterpelea mărul, că era pe acolo? Sigur ținea de șase.
Mă judecați pe mine, îl judecați pe Dumnezeu, zice cu o neînchipuită mândrie de sine, acest individ cu potcap aurit care era în boxă acum câțiva ani pentru distribuirea, pe șpagă grasă, a unor parohii. Justiția pământeană, compusă, nu știu, din bărbați sau muieri, l-a scos batistă apretată cu toate că dosarul nu e isprăvit și moțăie uitat prin niște sertare. Poate că justiția divină nu va mai fi atât de îngăduitoare!
Dar să abandonez personajul căruia nu i-am citat numele spre a nu-i spori și eu notorietatea (oricum, e apărat cu pieptul gol de niște Ioane d’Arc de pe Dâmbovița, care s-ar lăsa răstignite pentru el) și să mă întorc la așa zisa slăbiciune și inferioritate biblică a femeii. Argumentul suprem nu e că toți avem o mamă sau am avut o mamă pe care o divinizăm, ci că Dumnezeu, cel bănuit că stă în cer, și-a făcut fiul cu o femeie. Nu cu o broască, nu cu un copac, nu cu un bărbat că, fiind atotputernic, putea opta. A ales-o pe Fecioara Maria, fată din Nazaret, pe care nu știm dacă a sărutat-o în somn, ca duh sau ca bărbat, și o ține în cer lângă El, fără să-i pună popriri și s-o lege în inferiorități.
Eu, asumându-mi arderea în focul pedepsei, aș scoate din sfintele cărți, cât sunt ele de sfinte, pasajele astea și chiar din Biblie. Iar dacă e musai să rămână acolo, să-l țină șase săptămâni la ușa bisericii și pe Adam, care a făcut și prin sforțarea lui o fată, chiar dacă nu are sângerări menstruale.
Buni zori, prieteni și nu vă speriați pentru abundența de înjurături care se vor abate peste guraliva mea muțenie.