George Marin

Roxana Beșleagă a parcurs, împreună cu echipa Activului, drumul de la Junioare la Divizia A și acum la Liga Florilor, un drum parcurs rapid, într-un timp foarte scurt. Desigur, sunt și alte fete cu mai multă experiență adunată în ani de competiție care au avut același drum ca Roxana, dar am fost foarte curioși să vedem cum o exponentă a tinerei generații, cu evoluții apreciate în turul de campionat abia încheiat, a suportat această creștere bruscă a solicitărilor competiționale.
– Roxana, cum vezi tu acest salt din a doua ligă în prima, de la Divizia A la Liga Florilor?
– Pentru noi este un salt uriaș, chiar de la junioare venind. Este o diferență foarte mare să joci la junioare apoi să te afli ca adversar în fața unor fete din Ligă care au atâta experiență și care au jucat la echipe mari. Unele sunt chiar idoli pentru noi. Le priveam la televizor, iar acum ne ciocnim de ele pe teren.
– A fost șoc sau doar diferenţă foarte mare?
– Putem spune și șoc. Da, a fost un șoc.
– Dar s-a mai atenuat acum, după 15 meciuri?
– Da, desigur. Dar primul meci (n.r. cu Brăila, echipă tocmai învinsă de Baia Mare în sferturile de finală ale European League) a fost cu emoții foarte mari, mai ales că noi am avut o situație specială. Am fost doar opt jucătoare valide. Cu timpul, meci cu meci ne-am mai redresat. Acum chiar ne place să jucăm în această companie.
– Vă place cu idolii! Apropo, la cine te refereai când vorbeai despre idoli?
– Îmi place foarte mult de Irina Glibko, de la Vâlcea. Este exact pe stilul meu. Este ceea ce aș vrea să fiu și eu. Are și depășire, și aruncare. Plus că joacă la echipa pe care am admirat-o prima dată, la Vâlcea. O echipă de suflet pentru mine și pentru întreaga zonă de unde provin eu, pot spune.
– Vorbeai de șoc. Ce jucătoare ţi-a fost mai greu de blocat atunci când te-ai aflat în apărare? Dar de depășit în atac?
– În apărare, joc mai mult lateral și intermediar. Mai toate echipele au jucătoare cu multă experiență pe posturile lor. Așa că, indiferent cu cine vin în contact, în atac sau în apărare, eu sunt cea care trebuie să se lupte mai mult.
– Cum v-aţi simţit voi, ca echipă, în tot acest tur? Aţi reușit destule lucruri bune, dar ce v-aţi dorit să faceţi și nu v-a ieșit?
– Noi suntem o echipă unită. Au fost multe momente dificile pentru noi, mai ales că suntem o echipă tânără, cu o experiență redusă. De aceea am și reușit mai puțin decât ne-am propus. Ne străduim să trecem peste dificultăți. Trebuie să ne adaptăm din mers.
– În ce măsură vă afectează poziţia actuală din clasament?
– Bineînțeles că ne afectează emoțional. Noi nu vrem să retrogradăm. Ne luptăm! Ne bazăm pe faptul că, așa neexperimentate cum suntem noi, am făcut jocuri bune cu Buzăul, cu Clujul, cu Galațiul, cu Bistrița, cu Cisnădie, cu Brăila, când am fost puține de tot. Chiar și cu Baia Mare am mers bine. Am fost mereu acolo, în coasta lor.
– Cum vezi viitorul echipei în acest retur?
– Ne va fi un pic mai greu, pentru că noi am fost o surpriză pentru celelalte echipe, dar acum lumea ne știe. Cred că, dacă ne mobilizăm și vom da totul până în minutul 60, vom avea șansa să rămânem în prima ligă. Ne vom lupta pentru rezultate „de trei puncte”, cum se spune. Adică, victorii. Oricum, cred că Ploieștiul va avea mereu echipă bună, indiferent ce s-ar întâmpla acum.
– Dar viitorul tău cum îl vezi?
– O, nu m-am gândit atât de departe. Nu mi-am pus în cap acum să plec la altă echipă. Să terminăm noi cu bine acest campionat mai întâi!
Sperăm cu toții ca tot ceea ce și-au propus Roxana și colegele ei să se împlinească și, în campionatul viitor, să le putem vedea la Ploiești, alături de spectatori de această dată, pe Neagu, Omoregie, Fraga Fernandez, Carmen Martin, Cristina Laslo sau Buceschi. Nu disputând vreun Final Four al României, ci înfruntându-le pe fetele noastre în campionat.