Sfântul Mucenic Iachint a fost slujitor al meselor imperiale, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). Din cauza neparticipării sale la o jertfă adusă de împărat idolilor şi a aflării că este creştin, a fost bătut, biciuit şi aruncat în temniţă.
Ca mâncare nu i s-a dat decât carnea adusă ca jertfă idolilor. Sfântul Iachint a refuzat să mănânce şi a murit în temniţă.
Unul dintre străjeri intrând după obicei în temniţă, ca să-i ofere drept hrana cele jertfite idolilor, a văzut temniţa luminată în chip minunat şi doi îngeri stând lângă Sfântul Iachint. Unul acoperea trupul sfântului cu o haină prealuminoasă, iar altul îi punea pe cap o cunună preaminunată.
Împăratul a poruncit ca trupul Sfântului Mucenic Iachint să fie aruncat în loc pustiu, ca mâncare pentru animalele salbatice.
Moaştele Sfântului Iachint au fost luate din pustie de preotul Timotei, o rudă a mucenicului Iachint.