Florin Tanasescu

Pică pe capul ţării: judecătorul, inculpatul, procurorul, grefiera și Monitorul Oficial.
Are cuvântul domnul inculpat: “Mai ard gazul pe-aici, prin boxă, nene judecător ? Că rău m-am plictisit. Și m-așteaptă afară gașca de interlopi să punem de-un grătar. Mă mai ţii mult pe jar ?”
Imparţial, cum se cuvine, magistratul nu derapează de la litera legii, ci îl încurajează: “ Ai, te rog, puţintică răbdare! Fumează o ţigară ! Stai cuminţel și-așteaptă să iasă de sub tipar Monitorul Oficial în care, te-asigur, va scrie: Art. 1) “ Hai liberare pentru criminali, hoţii la drumul mare, comercianţii de droguri, violatori și borfași”, iar la Art. 2) se va specifica “Cine e prins că vinde pătrunjel, ţelină, varză murată sau jumulind o găină fiartă fără să aibă certificat de provenienţă a penelor, rigorile legii le va suporta. Pedeapsa minimă, cinci ani de închisoare și interzicerea dreptului de a-ntreba <<Cine-a tras în noi, 16 – 22? >>”.
Cioc – cioc ! Se poate ? Deranjez? , întreabă secretara – grefier, de judecată.
– Se poate, strigă infractorul. Pardon, judecătorul…
Timidă, grefiera – secretară aduce pe un dosar penal ceva fursecuri, o cafea și niște mici. Și, apoi,întreabă: “ Domnul inculpat vrea și muștar ? Ceva apă plată ?“
Nervos de-atâta așteptare în sala de judecată, inculpatului îi sare-ntr-adevăr muștarul: “ Apă plată, auzi la ea ! Stalinskaya, pentru cei nemernici”.
Glăsuiește, cu glas stins, și procurorul de ședinţă: “Până la pronunţarea sentinţei de liberare a domnului ce-a tâlhărit o margaretă, eu zic să nu îi neglijăm nici pe ceilalţi semeni de-ai lui. Oameni sunt și ei. Stau în arestul preventiv cei care au violat, au intrat prin efracţie în case sau societăţi comerciale, ori au la activ tentative de omor. Știţi, niște bagatele numite infracţiuni. Sunt oameni, nu lichele, cum zice societatea civilă, ce-ar trebui, odată și odată, citată și interogată! Sunt, e-adevărat, niște “cazuri”, dar au suflet bun. Ba, chiar necazuri: o soacră rea, câte-o damă de companie – vorbesc de proxeneţii de aici – mai a dracului… Nu sunt cazuri, ci necazuri. Chiar au suflet bun. Pe unii, poliţia i-a prins adunând mușeţel la margine de drum”.
Convins de pledoarie, judecătorul strigă: “Cei arestaţi preventiv să vină la mine ! Cei năpăstuiţi de poliţie, pe motiv că adunau cartofi din grădina vecinului, la fel ! Cei care au suflat în puful de păpădie, dar acuzaţi că au dat cu spray lacrimogen în berărie, și ei să vină aici ! Amărâţii care au făcut un gest banal, mângâind cu o lamă de cuţit sau cu vreo bâtă scăfârlia vreunui trecător, în noapte (chiar, victima aia n-avea ce face acasă ?), să vină aici, la masă ! Pe masa unde stă tăiat viţelul cel gras, că se-ntorc de zor fiii infractori. Pardon, risipitori! ”
Se bagă în discuţie iar grefiera secretară, ca musca-n laptele cu zero la sută grăsime și-ntreabă “Cu martorii ce facem ? N-au loc toţi la masă! Victimele sunt rezolvate: unele-s în spitale, altele-ngropate“.
“Să plece dracului, acasă !”, strigă la unison și judecătorul, și procurorul.
Drăcovenia numită tiparniţă scoate de zor câte-un “ Monitor Oficial” pe cap de locuitor. Partea I: Stalinskaya – pentru cei puternici.
Partea a II-a: România – pentru mulţi, prea mulţi nemernici.