Cuviosul Auxenţiu a fost nobil la curtea împăratului bizantin Teodosie cel Mic.
Acesta îmbracă haina monahală şi părăseşte Constantinopolul stabilindu-se pe un munte, lângă Calcedon, care mai târziu avea să se numească Muntele lui Auxenţiu. Dorinţa sa era de a rămâne ascuns de ochii oamenilor, pentru a se linişti prin rugăciune şi nevoinţă, însă, nişte pastori l-au descoperit, mărturisind şi locuitorilor din satele învecinate, despre viaţa sfântă a cuviosului.
Astfel, oamenii au început să-l caute, aducând bolnavi cuviosului pentru a-i vindeca.