Evenimentele din România anilor ’89 -‘90 fac în prezent obiectul cercetărilor în două cauze penale, având ca obiect infracţiuni contra umanităţii. Este vorba despre Dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 şi Dosarul Mineriadei din iunie 1990, în ambele fiind inculpat, printre alţii, şi Ion Iliescu.
Dosarul Revoluţiei este, potrivit anchetatorilor, într-un stadiu în care „procurorii au avansat substanţial”, însă niciunul dintre cei vizaţi nu a fost încă trimis în judecată. Procurorii Secţiei Parchetelor Militare anunţau în septembrie că au audiat peste 4.500 din persoanele citate în dosarul Revoluţiei, că au studiat documente trimise de SRI şi au cerut ataşarea la dosar a unora dintre ele. Parchetul transmite că, pentru audierile din acest dosar, prin ordonanţă, s-a dispus delegarea procurorilor militari de la unităţile de parchet din subordine şi a organelor de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul inspectoratelor judeţene de poliţie, respectiv Poliţia Capitalei.
Astfel, cei 29 de ani care au trecut de la evenimentele din 1989 pot fi consideraţi prima parte a unei proceduri judiciare, cercetarea penală, urmând apoi cercetarea judecătorească.
La aproape trei decenii de la evenimentele din 1989, subiectul generic denumit Dosarul Revoluţiei face obiectul unei anchete împărţită în două „capitole”. Separarea are ca punct de referinţă data de 27 decembrie 1989, mai exact apariţia Decretului-Lege nr. 2 care făcea distincţie între puterea executivă şi legislativă, de aici rezultând cine răspunde şi, mai exact, pentru ce.
Prima parte vizează fapte comise de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alţi „fruntaşi” ai Frontului Salvării Naţionale între 22 şi 27 decembrie 1989, atunci când Consiliul FSN concentra atât puterea executivă, cât şi pe cea legislativă. Ancheta ar trebui să răspundă la scandările celor care au ieşit în stradă, acum 30 de ani – „Cine a tras în noi după 22?”.
A doua parte vizează evenimentele petrecute după data de 27 decembrie, mai exact după ce Ion Iliescu a devenit şeful statului. Cu privire la această perioadă, urmărirea penală a fost extinsă din prima cauză. Dosarul Revoluţiei fusese clasat în octombrie 2015, deoarece procurorii de atunci au considerat că unele fapte s-au prescris, iar altele au fost comise de persoane care între timp au decedat. Argumentul principal pentru care Dosarul Revoluţiei era „îngropat” atunci era că în perioada 22-27 decembrie 1989 în România s-a creat „un vid de putere” pe fondul căreia s-au întâmplat toate acele evenimente sângeroase. Cercetarea s-a axat pe faptele comise înainte şi după fuga lui Nicolae Ceauşescu.
Raportat la perioada din 22 decembrie şi până la sfârşitul anului 1989, procurorii militari au reţinut, în ordonanţa de clasare a dosarului Revoluţiei că aceasta a fost caracterizată „prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos”.
Sintagma „vid de putere” s-a regăsit în centrul reluării anchetei un an mai târziu, în 2016. E drept, autorităţile nu au procedat la redeschiderea dosarului din proprie iniţiativă: o decizie a CEDO din 2011 obliga România să investigheze „cu celeritate” Dosarul Revoluţiei şi statua că faptele în urma cărora sute de persoane şi-au pierdut viaţa şi alte mii au fost rănite sunt imprescriptibile.
În 2017 au venit şi primele explicaţii în legătură cu redeschiderea dosarului: „Au fost clarificate împrejurările legate de fuga cuplului prezidenţial de pe sediul CC al PCR, traseul urmat şi comportamentul forţelor militare înainte, în timpul şi după pătrunderea revoluţionarilor în sediul Comitetului Central. Totodată, a fost stabilită componenţa comandamentului politico-militar care a preluat, în timp foarte scurt, după fuga preşedintelui în exerciţiu, puterea totală în România.
Referitor la acest aspect a existat o eficientă colaborare cu principalele facultăţi de drept din ţară (Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi), concluzionându-se, fără echivoc, faptul că în decembrie 1989 nu a existat vid de putere”, transmitea procurorul militar Marian Lazăr de la Parchetul General.
Anchetatorii s-au edificat şi cu privire la declanşarea şi executarea diversiunii militare, începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989.