Nicoleta Dumitrescu
A început numărătoarea inversă spre momentul în care România va consemna şi data de 1 Decembrie 2018. Va fi ziua în care va fi marcat, în fapt, şi „vârful” Anului Centenarului Marii Uniri – eveniment care, din punct de vedere istoric, concentrează, într-o singură zi, ca trăire, ca apartenenţă la acest neam, toate etapele scurse în ultimii 100 de ani pentru ca România şi poporul ei să ajungă unde sunt acum. Şi, într-un fel, e şi un moment al comparaţiei între România de acum 100 de ani şi România de astăzi. Practic, gândind cu ce a progresat ţara asta în ultimul secol, în anumite privinţe e o constarare care, mai degrabă, poartă semnul întrebării nu pe cel al exclamării!
Problema este că Anul Centenarului nu ar fi trebuit să fie în România precum o cometă care vine o dată la 100 de ani, la care să te zgâieşti pe cer, sau în stânga şi-n dreapta, tot aşteptând să vezi minunea, oricare ar fi ea. Anul acesta rotund ar fi trebuit să vină cu o multitudine de modificări, mai ales în bine, cu proiecte finalizate, cu drumuri fără gropi, cu tronsoane de autostrăzi realizate, cu şcoli şi spitale modernizate. Şi, dincolo de orice, ar fi trebuit să mai vină cu ceva: cu normalitate. Or, ce este în România în momentul de faţă?
În graba de a bifa nişte acţiuni – aşa cum s-au obişnuit, de altfel – politicieni, aleşi locali, primari, consilieri, funcţionari sau angajaţi din instituţii publice au ţinut să pună sub semnul „România 100” aproape orice activitate care, cu ani în urmă, era trecută la capitolul „şi altele”. Aşa se face că, în anul 2018, orice şedinţă care trebuia ţinută, chiar şi de ochii lumii, a fost convocată sub semnul Centenarului Marii Uniri, iar serbărilor şi zilelor localităţilor le-a fost lipită, obligatoriu, sigla marii sărbători. Mai trist este însă faptul că, sub sigla Centenarului sunt consemnate, sub semnul festivismului, şi lucruri, stări de fapt care au rămas încremenite ca acum un secol!
De exemplu, deşi cu un simplu clic sau apăsare cu degetul pe ecranul telefonului mobil se pot afla informaţii despre câte în lună şi în stele, totuşi, când este vorba despre educaţie, în România, în acest domeniu, sunt multe lucruri rămase în urmă. Concret, există copii care încă mai sunt nevoiţi să meargă pe jos la şcoala din altă comună, pentru că aceea din satul lor, deşi a fost începută cu ani în urmă nu a fost finalizată, iar toaletele, încropite din scânduri, sunt în spatele curţii, exact ca acum 100 de ani, spălatul pe mâini realizîndu-se la lighean cu firicelul de apă care ţârâie dintr-un bazin vechi şi ruginit!
Iar sub acelaşi semn al neputinţei şi al pasului bătut pe loc se află şi infrastructura rutieră, dacă este să luăm în calcul nu drumurile săteşti, care sunt încă pline de glod, ci lungul şir al tronsoanelor de autostrăzi care străbat şi unesc ţara, de la un capăt la altul, doar pe hârtiile de pe la Ministerul Transporturilor ori care sunt trecute mai ales în marile programe de campanie electorală, trâmbiţate o dată la patru ani. În acest sens, cel mai bun exemplu este cel al celebrei autostrăzi Comarnic-Braşov, despre al cărei start s-a vorbit de nenumărate ori, un pariu cu demisia că proiectul va demara fiind luat în calcul chiar şi de către un fost premier, tot într-un an electoral. De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că multe nimicuri, ani de-a rândul, au fost puse sub semnul festivismului, lucruri cu adevărat importante fiind trecute cu vederea sau fiind puse sub semnul anonimatului pentru că nu erau iniţiate de X sau Z, figuri importante, credeau ei sau alţii de pe lângă ei. Şi mai trist este însă faptul că deşi pe la colţuri se recunoaşte că în multe domenii, considerate importante, nu se face nimic şi se bate pasul pe loc, tot nu se urneşte nimic din loc. De ce? Este mult mai uşor să pui un nimic sub semnul festivismului decât să-ţi baţi capul cu un lucru care să rămână după tine. Iar o asemenea tristă realitate devine şi mai evidentă cînd nu se mai pune preţ pe seriozitate şi normalitate nici măcar când este vorba despre celebrarea a 100 de ani de istorie a unei ţări, aşa cum s-a întâmplat şi se întâmplă în anul de graţie 2018!
