Giorgiana Radu
De ce ţi-e frică? – mă întrebi. De moarte! – îţi răspund. Te arăţi mirat, încât părea că acesta era tocmai răspunsul pe care nu-l așteptai, și poate nici eu nu credeam că o să-l rostesc, doar că sinceritatea nu necesită timp de gândire.
Uimirea ta era îndreptăţită, într-un fel. Te știu credincioasă, neclintită în convingerile asupra Celui ce înseamnă Dumnezeu și viaţa de Apoi! – îţi continui nedumerirea. Dumnezeu și moartea sunt entităţi distincte, încerc să-ţi explic ceva ce nici mie nu îmi este prea clar. Știu doar că Dumnezeu există! Neclară îmi este viaţa de după moarte.
„Moartea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită”, spune profesorul doctor Dumitru Constantin Dulcan. Nu contest cele afirmate de emeritul neurolog și psihiatru, dar mă întreb, oare, cum se întrupează această existenţă? Cum să fiu fericită dacă, să zicem, m-aș preschimba într-un fluture și, întâlnindu-mă cu trecutul meu, prezent în formele adaptate acelei lumi, nu conștientizez legăturile sufletești din cele ce am trăit cândva? Ce rost își mai are viaţa în continuitatea ei, de după moarte, dacă nu pot să-i îmbrăţișez pe cei dragi, dacă nu putem împărtăși bucurii din precedenta existenţă, dacă nu ţesem firul continuităţii? Cum pot fi fericită dacă trec pe lângă fiica mea, petală a unei flori nemuritoare, și nu-i simt mirosul nou-născutului pe care l-am ţinut cândva la piept? Dacă nu-i pot obloji suferinţele ei de floare, atunci ce folos viaţa aceea din necunoscut? Ce folos viaţa aceea, dacă nu-ţi aud vocea, dacă nu-ţi mângâi cuvintele, dacă nu mă pot cuibări la subsuoara aripilor tale protectoare? – te întreb.
Fără să aștept răspuns, îţi repet ca într-un delir, că mi-e frică de moarte. E imprevizibilă și nemiloasă. Nu ţine cont de nimeni și nimic. Nu are sentimente. Acţionează delirant, neutilizând criterii și grafice. Seceră în lanul uriaș al pământenilor, atunci când ne așteptăm mai puţin. Nu că am fi pregătiţi vreodată pentru apusul ce știm că va veni, doar că mereu nădăjduim ca el să ne ajungă cât mai târziu cu putinţă.
Cred în Dumnezeu care înseamnă viaţă. Apa, aerul pe care-l respirăm, pământul care rodește, toate la un loc și mai mult decât atât, alcătuiesc viaţa care este Dumnezeu însuși. Moartea este sfârșitul vieţii, iar întreaga filosofie religioasă spune că Dumnezeu există și dincolo de moarte. Mi-e frică la gândul că n-ar putea fi așa, iar moartea ne-ar înghiţi în abisul ei, iremediabil.