Florin Tanasescu
– Alo, baza? Liviule, tu ești?
– Eu, că doar n-o fi opoziţia. Cine ești?
– Aici barza chioară, Viorica, cărea i-ai făcut matale cuib. Sunt în zbor.
– Pe unde sunteţi?
– Șefu, habar n-am. Consilierii mei, care au auzit de „ O scrisoare de la Muselim Selo”, mi-au zis că tocmai am survolat localitatea. În calitatea mea de Dăncilă, trebuie să recunosc că am crezut că Muselim Selo este Persoană Fizică Autorizată. PFA, adică.
– Treci peste amănunte. Zi-mi cum decurge misiunea de potolire a diasporei.
– Brici! Delegaţia pe care o conduc a stat ceva la coadă până a prins niscaiva sendvișuri la business class, apoi s-a liniștit. Pe parcursul zborului, au fost ceva turbulenţe, dar nu ca la noi, în România. Și, pe când moţăiam eu ascultând muzică la căști – “ Pe-o pală de fân motocosit” – , mi-am dat seama de ce-a trecut Neymar de la Giulești la Rapid și Răducioiu a zis “Las vouă moștenire creșterea limbii franţuzești / Și a OMV-ulului cinstire”.
– De ce?
– Lasă că-ţi zic când sunt singură, fiindcă vreau ca discuţia noastră să intre în spamul SIPA, nu pe mâinile vreunui ziarist, că și-așa ne înjură ăia pe Facebook.
– Ce-ai mai văzut tu din aer?
– În calitatea mea de premier aerian, am întâlnit multe turnuri. După Ghiţă Mureșan, am văzut Turnul de Control de la Otopeni, iar când am aterizat la Nisa, am văzut Turnul din Pisa, înclinat ca toate alea. O să-mi fac un selfie cu el, să-l arăt tuturor membrilor PSD ce poziţie să adopte vizavi de matale. Adică, atunci când apare umbra lui Dragnea la Palatul Parlamentului.
– Patru umbre pe urmele lui Dragnea!
– Corect, corect!
Ghiţă Mureșan, Turnul din Pisa de la Nisa …. Doar atât?
– A treia zi după scripturi am ajuns vizavi de Pisa, la Turnul Londrei, de pe Tamisa. La Big- Bang, după cum mi-a zis un consilier cu școala profesională făcută la fără frecvenţă. Acolo am făcut și escală. Pentru a nu fi recunoscută și a nu abuza de ospitalitatea tipic brexit-englezească, cum au făcut Ceaușeștii, am luat un taxi. Șofer, cine crezi că era?
– Codrin Ștefănescu!
– Aiurea. Am întrebat ca fraiera un SPP-ist care mă însoţea pentru cine bate Big- Bang- ul, dar mi-a răspuns ăla cu volan pe dreapta, care s-a prezentat docent român în fizică nucleară: “ Pentru PSD bate”!
– Și tu ce-ai făcut, fată?
– Evident că am sărit ca arsă din mașina lui și nici nu i-am plătit. Adică, i-am tras ţeapă în stilul nostru, pur românesc, cum îi aburește Olguţa pe votanţi.
– Da, cu oameni, români de-ai noștri, stabiliţi peste mări și ţări ai vorbit? Le-ai zis să nu mai recidiveze în vreun 10 august de tristă amintire și pentru noi, și pentru ei?
– Evident.
– Și?
– Păi, de la Sena la Tamisa, tot francezu’ de origine română plânsu-mi- s-a. De una, de alta, de necaz și de durere. Iar eu, de voie, de nevoie, m-am prefăcut că îl ascult.
– Păi, nu le-a zis Carmen Dan “Ia ieșiţi voi copii bălani afară din ţară, să râdă soarele la voi și să vă usuce lacrimile”? Rămâi acolo, în aer sau pe unde te-o găsi, că te sun eu răspoimâine.
– Carmen, aici Dragnea!
– Ordonaţi!
– Cum crezi că-i mai bine, să iasă un soare cu dinţi peste ţară să râdă toţi, sau să plece toţi afară?
– Și una, și alta, șefu. Esenţial este să fie un sigur soare – că doi sori e semn de război -, iar ca efect de scenă să punem de cinci umbre la Palatul Parlamentului.
– Cum cinci, nefericito?
– Una sunteţi dumneavoastră, alelalte patru sunt ăia de vă urmăresc.
“Atunci asfinţi după creste luna/ Și cornul sună, însă foarte puţin”.
