Giorgiana Radu

A doua parte a lunii iulie aduce cu sine două date cu semnificaţii istorice importante ale României Mari. Omagiem rolul istoric uriaș al Reginei Maria și al Regelui Ferdinand, personalităţi fără de care astăzi nu am fi celebrat Centenarul. Uneori, amintind-o pe Regină, îl uităm pe Rege.
La 18 iulie 1938 s-a stins Regina Maria, englezoaică după tată și rusoaică după mamă, dar mai româncă în simţiri decât mulţi dintre românii vremurilor de atunci și, mai ales, ai celor de acum. Cu 11 ani înainte de moartea sa, la 20 iulie 1927, Regele Ferdinand, cu rădăcini sangvine germane și portugheze, pierdea lupta cu viaţa din cauza unui cancer la colon, la vârsta de 62 de ani. Sângele albastru nu i-a împiedicat pe cei doi piloni de siguranţă ai Arcului de Triumf să iubească România mai presus de propriile vieţi.

Cele opt decenii de la moartea Reginei au fost marcate prin expoziţii și alte activităţi dedicate suveranei, la Castelul Peleș, Palatul Elisabeta și alte locuri din București și din ţară. Bunica Regelui Mihai a fost comemorată zilele trecute și în cadrul unei slujbe, la Săvârșin, în prezenţa Custodelui Coroanei române, principesa Margareta și a principelui Radu. Sunt lăudabile toate aceste activităţi. E ceea ce se poate face pentru cinstirea memoriei unei personalităţi care și-a ocrotit ţara cu toate resursele fizice și sufletești de care a dispus.
Și, totuși, o nedreptate s-a comis în aceste zile. Momentul împlinirii a 91 de ani de la moartea Regelui Ferdinand a trecut discret, aproape neobservat, neamintit decât vag prin publicarea câtorva materiale în mediul online. E păcat să-l trecem în umbra Reginei pe Ferdinand Întregitorul, cel care a declarat război împotriva ţării în care se născuse, unde își avea părinţii, unde își modelase cele mai frumoase amintiri ale copilăriei și adolescenţei. Amândoi au clădit România Mare, în egală măsură au luptat – „armele” au fost diferite, amândoi merită să fie pe același soclu în amintirea noastră. Până și moartea i-a legat astfel încât comemorarea lor să fie deopotrivă. Au murit în aceași lună, iulie, la două zile diferenţă (18 și 20) și 11 ani distanţă unul de celălalt. Să fie doar o coincidenţă? Sau e încă un element care să ne împiedice de la comiterea unei impietăţi? Aceea de a nu sări file importante ale istoriei poporului român, greu încercat în anii războiului și reclădit de doi români „străini”, Regele Ferdinand și Regina Maria.
Așadar, să nu-i departajăm în cinstire. Împreună alcătuiesc simbolul patriotismului și eroismului, care au tronat cândva peste România și de care astăzi suntem austeri.