Nicoleta Dumitrescu

Încordându-şi muşchii, pe care îi arată inclusiv camerelor de luat vederi ori de câte ori au ocazia, reprezentanţii opoziţiei s-au hotărât, într-un final, când să depună textul moţiunii de cenzură împotriva Cabinetului Dăncilă. O vor depune astăzi, miercuri. Iar liderul liberalilor, Ludovic Orban, consideră că este important să se facă primii paşi atunci când este ţintită marea victorie. Și în viziunea acestuia, marea victorie ar fi ca în Palatul Victoria să nu mai calce – fără să precizeze şi de când anume – în primul rând picior de pesedist.
Problema este că, pe ideea „Vrabia mălai visează”, tot aşa şi cei care sunt acum în opoziţie se înfierbântă la gândul că, dacă ar avea ei pe mână puterea, ce n-ar face!

Numai că, dacă în urmă cu ceva vreme cei din opoziţie se considerau a fi un fel de „câtă frunză, câtă iarbă”, acum constată că, rând pe rând, marii luptători pe frontul opoziţiei dezertează şi se înrolează tocmai în tabăra duşmanilor, a acelora de la putere, aşa cum s-a întâmplat în ultimele zile!
Ba, ca să pară că nu l-a afectat în niciun chip, acesta i-a „gratulat” pe cei care au dat PNL pe formaţiunile de la guvernare cu apelativul „firimiturişti”, fiind vorba, mai exact, despre cei care sunt, cităm, „în sufrageria lui Dragnea şi se mulţumesc cu firimiturile care cad de la masa lui Dragnea”.
Dar dacă este să privim în urmă, n-ar fi nici prima, şi cu siguranţă nici ultima oară, când parlamentarii din opoziţie – ajungându-le pe la nas mirosul degajat de mâncărurile aşezate pe masa puterii şi pe care se află, obligatoriu, o bucată mare de caşcaval – să nu-şi zică în gând ceva de genul: „Ce n-aş da să fiu şi eu acolo, adică în fruntea mesei!”.
Şi, ce au făcut ce n-au făcut, într-un final au fost aşezaţi şi ei la masă, cu coada ochiului trăgând, cu jind, la bucata de caşcaval ce aştepta să fie tăiată.
Pe de altă parte, era de aşteptat ca, vorba tot lui Orban, unii dintre liberali să fie mai slabi de înger, gâdilatul orgoliului, pe sub bărbie, având drept scop tocmai şubrezirea fundaţiei, şi aşa destul de slabă, a celor care susţin că sunt în tabăra care ţine piept politicienilor de la putere.
Pe de altă parte, degeaba se vaită Orban că-i pleacă firimituriştii, dacă el însuşi nu a fost în stare să pună la dospit un aluat de pâine care să aibă ca termen de garanţie un mandat de patru ani, cât al parlamentarilor în Casa Poporului! Cu ochii în lacrimi, probabil, firimituriştii au tot aşteptat să vadă pâinea opoziţiei crescând. Însă, dacă au observat că, de exemplu, în ultimii doi ani nu s-a întâmplat nimic, atunci nu mai avea rost să mai aştepte încă doi şi tot degeaba! Pentru că, în afară de discursuri sterile, de cele mai multe ori fără conţinut, cei care au coordonat tabăra opoziţiei n-au avut absolut nicio reuşită în multele lupte pe care le-au tot anunţat.
Aşa că, mai mult ca sigur, şi moţiunea de cenzură al cărei document va fi depus astăzi la Parlament nu va avea succesul scontat. Iar acest lucru e cauzat de faptul că, deşi se plânge că nu are forţă, în România, niciodată opoziţia nu s-a dovedit că este deşteaptă şi că poate să facă faţă provocărilor policienilor aflaţi la putere. Pentru că, în loc să fie combativi, să iniţieze proiecte cu care să le dea peste mâini şi peste picioare acelora care, susţin ei, fac numai prostii, liderii opoziţiei se plâng pe umerii altora care se dovedesc mai slabi şi decât ei. Iar lacrimile s-au dovedit a fi de crocodil, pentru că, până acum, nimeni nu a ieşit în faţă asumându-şi greşeala şi spunând: Da, din cauza mea opoziţia este slabă şi nu a realizat nimic! În aceste condiţii, despre firimiturişti să nu se mai spună că sunt slabi de înger, dacă liderii opoziţiei n-au, nici ei, sânge în vene!