Sfântul Hrisant a fost fiul lui Polemius, un distins patrician. A trăit în secolul al III-lea. După ce a citit „Faptele Apostolilor”, primeşte să fie botezat. Tatăl său a făcut tot posibilul ca Sfântul Hrisant să lepede credinţa în Hristos. După multe încercări în acest sens, îl obligă să o ia în căsătorie pe Daria, o tânără păgână. Însă, Hrisant îi aprinde Dariei dorul după unirea cu Hristos. După moartea tatălui său, Hrisant nu se mai ferea de nimeni, mărturisea în faţa tuturor credinţa în Hristos. Fiind pârâţi prefectului Celerin, au fost daţi pe mâna tribunului Claudiu. Dumnezeu i-a ajutat atât de mult, încât aceştia primeau chinurile cu bucurie. Claudiu, uimit de felul în care aceştia răbdau suferinţele, s-a făcut creştin cu toată familia. Pentru aceasta, el şi familia sa au suferit mucenicia. Daria a răbdat cu atâta vitejie chinurile, încât păgânii strigau: „Daria este o zeiţă!”. După diferite chinuri, torţionarii au hotărât ca Hrisant şi soţia sa Daria să fie îngropaţi de vii. Mai târziu s-a zidit o biserică în acel loc. Aceşti soţi propovăduitori şi împreună-mucenici pentru Hristos au trecut la cele veșnice în anul 283, la Roma, sub domnia împăratului Numerian.
