Sfântul Teofilact a ales viaţa monahală în momentul devenirii lui Tarasie patriarh al Constantinopolului. Sfântul Tarasie îl va unge pe Teofilact episcop în Nicomidia. El se va arăta celor din Nicomidia binefăcător al celor aflaţi în dureri, necazuri şi nevoi.
După moartea lui Tarasie, la conducerea imperiului a venit iconoclastul Leon. Sfântul Teofilact i-a cerut împăratului să păstreze credinţa creştină nealterată, inclusiv cinstirea sfintelor icoane, dar văzând că împăratul nesocoteşte adevărul, i-a prorocit: „O, împărate, vei cădea cu cădere năprasnică şi mare, şi nu vei găsi pe nimeni care să te scape de ea!”. Din cauza acestor cuvinte, Sfântul Teofilact a fost scos cu nelegiuire din scaun şi alungat în exil, unde a petrecut timp de treizeci de ani în cele mai mari lipsuri, necazuri şi umilinţe, şi unde în cele din urmă şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Moaştele sale au fost aduse în Nicomidia, în biserica zidită de el, în vremea împărătesei
Teodora şi a patriarhului Metodie.