• Instanţa prahoveană – locul trei la nivel naţional din punctul de vedere al eficienţei soluţionării cauzelor !
Fl. Tănăsescu
V-ați întrebat vreodată care este asemănarea între Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Ploiești și Tribunalul Prahova ? În fapt, sunt mai multe puncte comune ale celor două instituții. Unu: în fața spitalului, cât și a Tribunalului este puzderie de lume. Doi: atât pe holurile unității medicale ploieștene, cât și pe cele ale instanței prahovene – forfotă de oameni cât cuprinde. Fiecare cu speranțele și deznădejdile lui… Trei: și la spital – doctorii (dumnezeii în haine albe) și la tribunal, magistrații (dumnezeii în robe negre…) au în mâini vieți și,
respectiv, destine. Iar dacă este să fie cineva mulțumit în instanță, în afară de partea care câștigă, aceia sunt avocații, că au clientelă mai multă. Fiindcă, de când e cerul și pământul, fericirea unora se clădește pe nefericirea altora.
Toate, pe lumea asta, au, însă, o justificare: la spital e aglomeraţie fiindcă nu sunt cadre medicale suficiente sau nu-s paturi pentru cazare, la cât de bolnavă e lumea în ziua de azi; la tribunal nu sunt judecători și săli de judecată la câte conflicte (lumea mai e și a dracului, nu doar bolnavă…) au oamenii.
“Trebuie subliniat faptul că încărcătura medie de dosare pe judecător înregistrată în anul anterior la Tribunalul Prahova a fost net superioară mediei naționale de 451 de cauze pe magistrat, ceea ce situează această instanță, în continuare, în rândul tribunalelor care au cea mai mare încărcătură pe judecător”, se precizează într-un Raport al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
Și tot CSM – aidoma unui medic – mai constată: „Tribunalul Prahova s-a confruntat, și în anul anterior (adică în anul 2017 – n.n.), cu o lipsă acută de judecători, funcționând efectiv cu un număr mediu de 38 de magistrați, raportat la o schemă funcţională de 54 de judecători”.
Paradoxul face însă, ca, în pofida creșterii numărului de cauze la nivelul întregului Tribunal Prahova (de la 25.233 de dosare în urmă cu doi ani, la 28.565 de dosare anul trecut), precum și în ciuda numărului mare de cauze care i-au revenit spre soluționare unui magistrat, respectiv 1.012, să rezulte – potrivit verdictului dat de către CSM – ”o creștere semnificativă de soluționare a cauzelor la Tribunalul Prahova, în condițiile în care rata de soluționare a cauzelor a fost de 111,6%, față de 91,95% în anul precedent. Context în care instanța s-a situat pe locul al treilea la nivel național din perspectiva rezultatelor obținute de către tribunale la acest indicator de eficiență”. 
Cu ce preț a fost obținut, însă, acest al treilea loc la nivel național din punctul de vedere al eficienței? Din știința noastră, al statului până la ore târzii în sălile de judecată, al stresului (și al judecătorilor, și al justițiabililor), al orelor suplimentare efectuate de către judecători, care – dacă tot facem o paralelă cu medici – uneori, zici că fac de gardă la Tribunal, cât timp, la orele 22, vezi, nu de puține ori, lumina aprinsă în câte-o sală de judecată.
Mai e de comentat ceva ? Da. Și anume faptul că la nivelul Tribunalului Prahova “s-a diminuat considerabil” și stocul total de dosare, acesta scăzând de la 11.270 de cauze care erau la finele anului 2016 la 9.620 pe final de 2017.
În loc de concluzie, o întrebare cu răspuns inclus: Unde vă place ? La bal, la spital sau la tribunal ?!
