Nicoleta Dumitrescu

Reuniunea de duminică a social-democraţilor, în care a fost ales liderul juniorilor din acest partid, evenimentele de ieri, din faţa sediului DNA, au demonstrat, dacă mai era de demonstrat, faptul că politicienii care deţin puterea se află şi trăiesc în alte lumi. Unele paralele cu realitatea! Pentru că sunt aproape ireale scenele pe care românii le-au văzut la televizor, cele în care seniorii din PSD le-au spus tinerilor că partidul din care fac parte este hăituit de reprezentanţii „sistemului” care, chipurile, nu vor schimbarea în bine şi care se opun punerii în aplicare a „revoluţiei fiscale”. Dar, şi mai ireale au fost scenele în care şedinţa de realegere a liderului TSD a fost marcată de omagiile aduse preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, aclamat, minute în şir, de sala ridicată în picioare. Iar el, aclamatul, a trăit intens momentul. Pentru că, inspirat de muzica de fundal aleasă de tinerii social-democrați – „Pirații din Caraibe” – la momentul declaraţiilor, acesta a mărturisit că se simte hăituit, unul dintre motive fiind şi chemările la DNA, cum a fost cea de ieri, şi pentru care unii dintre susţinătorii acestuia s-au simţit datori, din nou, să-i fie alături, evident, nu din obligaţie, ci din simpatie! Iar aceste scene nu fac altceva decât să arate în ce lumi trăim, cu totul şi cu totul paralele! Pentru că, având în vedere toate acestea, arată, dincolo de toate, pe ce mâini a ajuns puterea. Mai grav este că şi tânăra generaţie se lasă prinsă în mrejele unor astfel de atitudini, care nu au nicio motivaţie să fie exprimate. Deoarece, aflat la conducere, cum să te declari tu, partid şi lider, victimă, şi să spui că te consideri hăituit? Dacă se susţine, cu atâta tărie, că toate modificările – unele care nu au fost prevăzute nici în programul de guvernare – sunt numai pentru binele românilor, atunci de ce atâta demagogie? Stai la locul tău, taci, fă comentarii de bun simţ şi mergi înainte dacă eşti sigur că, ulterior, se va demonstra că schimbările sunt în bine, aşa cum se susţine. Or, nu era nevoie de atâta teatru ieftin şi lacrimogen pe deasupra. Iar ceea ce s-a văzut duminică, inclusiv ieri, nu arată altceva decât că nici ei, cei aflaţi la putere, nu cred în ceea ce susţin. Altfel n-ar fi atâta forţare în a se arăta că partidul este unit şi că-l iubeşte, până la sacrificiu, pe lider.
Pe de altă parte, o vină a existenţei acestor lumi paralele o au şi partidele aflate, teoretic, în opoziţie. Pentru că, dacă este să ne uităm mai bine, în afara PSD şi ALDE, celelalte partide parlamentare, situate de partea cealaltă a puterii, mimează opoziţia. Uşor liric, ca şi când s-ar afla pe o scenă unde a fost invitat să cânte în duet cu vreun rapsod la o serbare câmpenească, liderul PNL, Ludovic Orban, indiferent de situaţie, are acelaşi mesaj. Iar pe aceeaşi linie, cu o voce ale cărei inflexiuni sunt liniare, fără să trădeze sub niciun chip revolta, un alt liberal, Florin Cîţu, ar vrea să-l reînvie, cel puţin la coafura din tinereţe, pe Crin Antonescu, care s-a lăsat definitiv de politică, nu doar de liberalism. Cât îi priveşte pe cei din USR, nici ei nu mai ştiu câţi sunt, cum sunt, cine le este lider şi cine nu, în ce mai cred sau nu cred.
Şi-atunci, cum să nu se creadă social-democraţii nişte victime, hăituite de reprezentanţii sistemului care nu vor schimbarea în bine a ţării ?