Nicoleta Dumitrescu

Fiind pe post de pauze, tot active, între şedinţe de partid înnodate, postările pe facebook ale politicienilor s-au transformat într-un fel de portavoce a nopţii. Şi asta pentru că ziua nu le-ar mai ajunge, din cauza programului extraordinar de încărcat. Cert este că activitatea din sediile de partid, din vilele Lac şi cum s-or mai numi incintele cu tentă de protocol unde se pune ţara la cale, unde se coc, sunt îngheţate şi reîncălzite modificările legislative, i-a stafidit rău de tot pe unii dintre cei care, cred ei, ţin pe umeri, greutatea mersului înainte al României.
Astfel că, după aproape un an de când sunt fie în opoziţie, fie la putere, cei mai mulţi dintre cei cărora electoratul le-a dat votul să ajungă în Parlament sunt mai traşi la faţă, mai încercănaţi, le-a albit sau le-a mai căzut părul, oboseala fiind trădată şi după modul în care stau rezemaţi pe spătarul scaunului ori merg, fără ca pasul să mai fie unul foarte apăsat. E clar, ar putea să vină repede un posibil răspuns, responsabilitatea, fie dintr-o tabără, fie din alta,a scenei politice, cere sacrificii!
Iar privind din această perspectivă, a responsabilităţii pe care aceştia consideră că şi-ar fi asumat-o, fie mimând opoziţia, fie împăunându-se cu greutatea guvernării, făcând pe filozofii, politicienii au şi îndrăzneala să spună că, în loc să vadă partea plină a paharului, cei mai mulţi dintre români invocă, din obişnuinţă, lipsurile.
Iar pe această filozofie a marşat, recent, şi premierul Tudose, care s-a grăbit să contreze, pe facebook, „corul de bocitoare”, din acesta făcând parte cei care nu văd realizările PSD. Pe ce temă? Evident, pe celebra creştere economică, sustenabilă, accentuează şeful Guvernului. Iar dacă ultimele cifre, de 8,6%, au determinat UE – cât e ea de Uniune Europeană – să lăcrimeze de emoţie şi bucurie pentru că a mai văzut aşa ceva, în schimb, „corul de bocitoare” are altă variantă.
Astfel, corul zice, pe trei voci, că această creştere economică este una artificială, că invocaţii indicatori de creştere, care s-au dus ca nebunii în sus, ar fi explicaţia în mod special a consumului. Iar consumul în sus se datorează, e adevărat, faptului că, având mai mulţi bani la purtător, şi este vorba despre cei din domeniile unde s-au pus în aplicare majorările salariale, au şi cheltuit mai mult, dorind să uite de vremurile în care una dintre griji era să mai pitească, vreo doi lei, şi la ciorap.
Da, corul de bocitoare este insensibil la emoţia şi bucuria creşterii economice. Dar de ce? Pentru că preţurile, la raft, au luat-o razna? Pentru că, de pildă, un ou a ajuns să coste cât cinci covrigi mici, şi un pachet de unt cât opt pâini? UE, înlăcrimată, ar zice, şi ea, că românii n-ar trebui să se vaite de scumpiri, că şi Franţa se confruntă cu criza untului, iar Olanda cu cea a ouălor. Da, aşa o fi. Însă, pe-acolo lefurile sunt cu totul altele, nu ca pe la noi când, dacă azi iei leafa, peste câteva zile nu o mai ai. Prin urmare, corul bocitoarelor din România ştie el de ce se jeleşte. Când vine vorba despre plata facturilor, de umplut coşul zilnic cu mâncare, de achitat câte şi mai câte, başca împrumuturile, cei mai mulţi dintre români n-au cum să lăcrimeze de emoţia şi bucuria creşterii economice care, oricum, nu se vede şi la ei în portofel!