Luiza Radulescu Pintilie
Dureroasă rescriere şi adaptare internaţională, la început de toamnă, a cântecelului copiilor de grădiniţă: ”Vulpe, tu mi-ai furat gâsca”! Agenţiile de presă au dus de la un capăt al lumii ştirea că o româncă l-a furat pe gâscanul Osvaldo, îndrăgita mascotă a locuitorilor cartierului Ponte dell’ Impero din Pisa-Italia. Însoţită de cei doi fii ai săi, spune ştirea, femeia a băgat pur şi simplu gânsacul în geantă şi s-a făcut nevăzută. În faţa autorităţilor mobilizate să recupereze pasărea, a spus apoi că i s-a făcut milă de ea atunci când a văzut-o abandonată pe malul unui lac din frumoasa regiune toscană. Pe numele româncei a fost depusă o plângere penală pentru furt. Mai ştiţi cântecelul ?!” Vulpe tu mi-ai furat gâsca/Dă-mi-o înapoi/Dă-mi-o înapoi /Că de nu eu vin cu puşca şi cu trei copoi”… Dar cui să-i ardă de cântat ?! Dimpotrivă…
Fiindcă tradiţia românilor mâncători de lebede, începută prin 1990 pe la Viena, continuată apoi în apropiere de Londra, când victime au căzut graţioasele înaripate ale Reginei Elisabeta, tocmai şi-a consumat încă un trist episod care, vrem nu vrem, ne priveşte şi ne loveşte pe toţi.
Imaginea bărbatului care jumulea în faţa unui cort, pană cu pană, o lebădă, iar pe alta o ţinea ascunsă într-o sacoşă s-a aflat pe prima pagină a ziarelor prin 2008, e adevărat că fără a lipsi exagerările, dar cine se mai împiedică de amănunte când se ştie că nu iese fum până nu se face foc ?! Acum, în prim-plan e gâscanul Osvaldo înghesuit în geantă de românca ai cărei fii au văzut pe viu nu cum fură, vorba cântecului , lelea vulpe de prin ogradă, ci cum hoaţa e propria lor mamă. Nici nu vrem să ne gândim că participau, de fapt, la o “lecţie” de şterpelit, pentru pregătirea noii generaţii de ciorditori internaţionali – de la lebede la portofele, de la telefoane la bijuterii – din cauza cărora ni s-a dus vestea în toate marile capitale ale lumii şi suntem făcuţi cu toţii ţigani şi hoţi! Doar cu câteva zile în urmă, când s-au pronunţat sentinţele în cazul clanului de romi din Craiova al cărui bulibaşă punea inclusiv minori să fure de la turiştii care vizitau celebrul parc Disneyland din Franţa, cu profit zilnic de mii de euro, plus bunuri de valoare, una dintre hoaţele ajunse în boxă – căsătorită şi cu copii – şi-a acuzat, în faţa judecătorilor, familia: “Să furăm este tot ce am învăţat în viaţă. De când sunt în închisoare muncesc, merg la şcoală, sunt cinstită. Am învăţat că poate fi simplu să munceşti”.
Din fericire, salvat la timp, italianul gânsac Osvaldo nu a apucat să aibă soarta lebedelor aflate în proprietatea Reginei, indiferent pe luciul cărui lac din Anglia îşi plimbă frumoasele siluete! Din nefericire, însă, a fost de ajuns ca“miloasa” leliţă care l-a vârât în geantă să arunce încă un pumn de noroi în obrazul României şi al românilor, de prea multe alte ori mânjit de tot felul de oameni fără căpătâi plecaţi haihui prin lume. Şi nedreptăţindu-i, la fel de mult, şi pe românii oneşti, duşi prin lumea mare să înveţe ori să muncească, nu de puţine ori pe viaţă şi pe moarte, pentru o viaţă ceva mai bună.
După mâncătorii lebedelor austriece şi regale, după grataragiii care au îngrozit Norvegia încingând focul, în ritm de manele, pe străzi şi prin parcuri, după pescuitorii flămânzi care au lăsat apele dulci ale Spaniei fără somni şi crapi , după “vânătorii” lihniţi care şi-au umplut tolbele, prin diverse locuri ale Europei, cu iepuri şi porumbei , după romii plecaţi din România care au reuşit să terorizeze un întreg oraş din California decapitând găini vii la drumul mare şi aruncând gunoaie peste tot, acum face înconjurul buletinelor de ştiri povestea gâscanului Osvaldo la care au poftit românca şi copiii ei, salvat printr-un noroc de la pieire.
Un vechi cântec popular românesc, din vremea haiduciei, vorbeşte, tânguit, despre caii ce se fură cel mai bine “noaptea, pe fulgerătură”. Legende despre hoţi care au încălţat porcii cu cizme de cauciuc ca să “încurce” paşii celor plecaţi să-i caute dimineaţa, după ce au găsit coteţul gol, au fost aduse în actualitate, în anii din urmă, în câteva locuri din ţară. Vremurile s-au schimbat, iar hoţia şi alte şmenuri au trecut graniţele deschise mai repede decât românii cinstiţi, cărora le-au mai şi “minat“ calea, îngrozind Europa şi, mai nou, America. Iar povestea gâscanului Osvaldo nu are în ea absolut nimic de râs pentru oricine înţelege că, într-un fel, ca român, îl priveşte şi pe el…
