Nicoleta Dumitrescu
Ca și când vacanțele lungi și dese ar putea fi un fel de cheie a marilor succese, românii care sunt încadrați la categoria bugetari se află, deja, la mijlocul unei alte minivacanțe. Una care a început pe 11 august și se termină mâine. Iar pentru acești salariați noile libere pică numai bine, având în vedere faptul că, în mod special cei din administrație, tocmai ce și-au bifat în bugetul familiei un plus destul de consistent, având în vedere majorările salariale deja intrate în vigoare.
Practic, nu va fi angajat din primării, inclusiv din mediul rural, care, de-acum încolo, să nu primească la leafă o sută, două de lei în plus, față de cât primea lunile trecute. Care va fi însă soluția magică astfel încât ani buni de-acum încolo aceste majorări salariale să rămână bătute în cuie este o mare dilemă. Primarii, angajații din administrație și-au văzut visul cu ochii – de a avea salarii mai mari – dar să vedem mai încolo, la începutul anului viitor, ce fonduri vor fi pentru investiții, mai ales pentru reparația drumurilor. Acum, de bine de rău, mai țin plombele puse înainte de alegerile locale de anul trecut. Dar, după dezgheț, la primăvară, nu se știe dacă ”maglavaisul” turnat în gropile drumurilor, mai mult de ochii electoratului, nu se va împrăștia sub roțile mașinilor ca și când ar fi fost de..unică folosință. Și-atunci, e de văzut în ce măsură se vor găsi bani și pentru lucrări de reparații, pentru investiții esențiale pentru o comunitate locală, nu doar pentru lefurile angajaților.
Analizând însă libertatea care le-a fost dată aleșilor locali de a stabili ce salarii să aibă cei din administrație, se poate spune că adevărata probă a capacității acestora de a gestiona problemele comunităţii abia de-acum încolo se dă. Este vorba despre proba ca în același buget local să existe fonduri atât pentru plata angajaților, cât și pentru investiții. Nu de alta dar se știe faptul că inclusiv în Prahova sunt destule primării care, ani la rândul, pe final de an, rămâneau fără bani pentru plata salariilor angajaților, bașca datorii la constructori și furnizorii de utilități. Pe unde vor scoate cămașa acum, după atâta veselie că s-a dat liber, în sfârșit, la majorări salariale?
Rămâne de văzut. Așa cum, de altfel, rămâne de văzut și dacă, după ce și-au văzut acest vis cu ochii, de a avea lefuri duble, vor exista fonduri și pe viitor, pentru a se menține aceste majorări.
Anul ăsta, când sunt bani deja prinși în buget pentru acest capitol, problema e rezolvată. Dar, care va fi soluția la anul? La ce se va renunța pentru a fi acoperite salariile? Răspunsurile la aceste întrebări vor veni, cu siguranță, tot la anul, când se va vedea ce lucrări trebuie realizate.
Iar dacă vreun ales local crede că până la anul, în primăvară, mai e timp, se înșală! Din păcate, timpul nu stă niciodată în loc. Iar cum timpul costă mai ales bani, de cele mai multe ori, atunci chiar și această nouă minivacanță ar trebui luată ca un fel de timp de gândire pentru ceea ce ar trebui făcut pe viitor.
De ce? Pentru că euforia creșterii salariilor ar trebui să fie considerată ca un fel de ceas cu bombă. Iar dovada faptului că orologiul ticăie a îngrijorare ar trebui să fie chiar modul discordant în care guvernanții anunță modificări, pe toate planurile, de la o zi la alta. Iar cel mai trist este faptul că nimic nu este sigur. Nici ziua de mâine, nici cele ce vor urma.