Această muceniţă era din cetatea Tirului, fiică a unui oarecare Urban stratilat. Acesta, suind-o într-un turn înalt şi aşezând acolo zeii săi făcuţi din aur şi din argint şi cu podoabe împodobiţi, i-a poruncit să petreacă acolo şi să aducă jertfe la idoli. Dar sfânta, socotind cu cuget drept căci cu adevărat nu sunt dumnezei idolii cei neînsufleţiţi şi făcuţi de oameni, se ruga lui Dumnezeu. Şi, privind pe o fereastră, a văzut cerul şi din făpturi înţelegând pe Făcătorul, a sfărâmat idolii tatălui său şi i-a împărţit săracilor. Pentru aceasta a fost supusă la tot felul de chinuri de tatăl său; a fost băgată în temniţă, unde rămânând multă vreme fără mâncare, primea hrană îngerească şi s-a tămăduit de durerile rănilor. După aceea a fost aruncată în mare, şi de la Domnul a primit dumnezeiescul Botez, fiind scoasă la uscat de un înger. Aflând că este vie, a fost închisă în temniţă din porunca tatălui său, care în acea noapte a murit. Luând în locul lui domnia unui oarecare Dion, a adus pe muceniţa la întrebare, şi ea, mărturisind pe Hristos, a fost chinuită cumplit. Iar după Dion a luat domnia un oarecare Iulian, care de asemenea a chinuit-o îndelung. Şi apoi fiind lovită de slujitori cu suliţe, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
