Această sfântă era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica lui Edisie, popă idolesc. După ce a murit mama ei, a dat-o tatăl său pe seama unei femei. Făcându-se ea de 12 ani, se ruga să înveţe credinţa creştinilor. Când a fost ca de 15 ani, a poftit să săvârşească lupta muceniciei. Dacă a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o şi a băgat-o în temniţă. Peste puţine zile, scoţând-o, a adus-o la judecata sa şi, văzând-o, s-a spăimântat cu totul de frumuseţile ei. Şi, întrebând-o de unde este şi cum îi este numele, ea zise: „Marina mă cheamă, născută şi crescută în Pisidia; şi cred în numele Domnului meu”. De aceea, nevrând ea a se lepăda de Hristos, a poruncit şi a fost bătută cu toiege, fără milă, până s-a roşit pământul de sângele ei; apoi au băgat-o în temniţă. Şi s-a făcut cutremur mare, încât se cutremura temniţa, şi iată a ieşit dintr-o parte a temniţei un balaur şuierând tare, şi târându-se, părea că varsă foc împrejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte şi îngrozindu-se, ruga pe Dumnezeu. Atunci, acel groaznic balaur s-a prefăcut arătându-se în chip de câine negru; iar sfânta, luându-l de păr şi găsind un ciocan, l-a bătut pe cap şi peste spinare până l-a slăbit. După aceasta, fiind adusă sfânta la a doua cercetare şi rămânând tare în credinţa lui Hristos, a fost supusă la multe chinuri pe care răbdându-le, ighemonul cu mânie i-a tăiat capul.
