Luiza Rădulescu Pintilie
LT
În ceasurile de foc ale acestei veri – cum se anunţă a fi multe până înspre septembrie-octombrie, în clipele de răgaz de la sfârşitul unei săptămâni obositoare ori, poate, într-o zi de concediu pentru care căutaţi leac de înseninare sufletului şi gândurilor, v-aţi putea găsi refugiul nu departe de Ploieşti, pe aleile Grădinii Botanice de la Bucov. În partea vestică a mai cunoscutului Parc Memorial “Constantin Stere“, se desfăşoară pe cinci hectare cea mai nouă grădină de acest fel din ţară, înscrisă oficial în lista pe care a deschis-o, încă din 1856, Grădina Botanică din Iaşi.
Arcade pline de trandafiri, arţari japonezi adunându-şi frunzele roşii în coroane adolescentine, hibiscuşi plini de flori albe, roze sau liliachii, margarete galbene şi tufe bogate de hortensii, rustifine dezvăluind privirii surprinzătoare armonii coloristice, mănunchiuri de lavandă legănându-se la cea dintâi adiere a vântului, nuferi albi plutind pe apa unui iaz cu peşti exotici, arbori tineri, cu ramuri aplecate, ca într-o frumoasă reverenţă adusă pământului în care rădăcinile primesc, picătură cu picătură, înlăcrimarea sistemului de irigaţii care dă forţă sevei, cactuşi cu înfloriri de doar o zi, tiviri multicolore de petunii urmând, graţioase, bordurile din piatră, zvelteţea unei fântânii arteziene, care aruncă, parcă, sub răcorirea stropilor, şi un plus de energie binefăcătoare şi purificatoare locului – acesta e tabloul desfăşurat, acum, în miez de iulie, la şapte kilometri de Ploieşti, căruia ar trebui să îi adăugăm câteva sute – dacă nu cumva mii – de alte tuşe de formă, de culoare, de spectacol al vieţii, al frumuseţii pe care doar natura ştie să îl compună pentru cei care au ochi să o vadă şi suflet să o înţeleagă. (De altfel, până să ajungeţi acolo, puteţi vedea cu propriii ochi imaginile ce au impresionat până şi obiectivul aparatului de filmat atunci când am realizat ediţia din aceasta seară – ora 20,00- a emisiunii “Şueta”, transmisă de Prahova TV).

F2
Da, locul acesta – care seamănă cu un colţ din Paradisul despre care am citit sau pe care ni-l închipuim cu toţii drept locul supremei frumuseţi şi fericiri – este foarte aproape de Ploieştiul în care, în plină vară, există destule mâhniri legate de uscăciunea şi neordinea parcurilor în care mulţi ar vrea să îşi caute odihna, liniştea, relaxarea, bucuria. Iar Parcul Municipal Vest sau cel de la “Sala Sporturilor” sunt cele mai cunoscute dintre exemple.
Şi da, locul acesta merită întâlnit măcar o dată, fiindcă nu avem niciun dubiu că paşii vor merge apoi, cel puţin încă o dată, singuri înspre aleile Grădinii Botanice. Pe planşele specialiştilor de la Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii erau desenate, de mai mulţi ani, grădina englezească, cea franceză sau italiană, iazul, fântâna arteziană. Acum, respectându-se până la detaliu regulile după care au prins viaţă asemenea grădini în foarte multe locuri din lume, Grădina Botanică de la Bucov e vie, creşte şi îşi desăvărşeşte de la o zi la cealaltă armoniile, condusă, cu multă muncă dar şi cu dragostea fără de care nimic n-ar înflori, de membrii corpului muzeal care nu se sfiesc ca de la înălţimea ştiinţei de carte pe care o au, a activităţii de cercetare înscrisă în fişa postului sau a funcţiilor pe care le ocupă – directorul fiind mereu primul exemplu – să sape, să plivească, să ude, să lege o ramură înbobocită pe rotunjumea unei arcade. Pe planşe sunt deja creionate şi viitoarele etape de extindere pe încă 5 hectare, după cum ne mărturisea directorul Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii, prof. dr. Emilia Iancu, profesoară de biologie de formaţie – care cunoaşte tainele plantelor – şi cu specializare în antropologie, care ştie acum, şi mai bine, ce miracole se “ascund” în legătura dintre natură şi om.FB
La hotarul dintre ceea ce este acum şi ceea ce va fi peste ani, aşteaptă să se ridice, imediat ce finanţarea şi procedurile vor fi îndeplinite, o seră, o clădire multifuncţională, cu valenţe ştiinţifice şi educaţionale. Dar până atunci, merită să nu fie pierdute spectacolul şi miracolele de fiecare zi de dincolo de poarta colţului de Paradis de lângă Ploieşti.