Terenurile – întoarse la primării pentru reconstituirea dreptului de proprietate
N. Dumitrescu
Considerat unul dintre domeniile forte în România acum 27 de ani, despre minerit se vorbeşte astăzi la trecut inclusiv în Prahova. În prezent, în dreptul acestui sector este trecut semnul crucii, având în vedere faptul că în niciuna dintre cele şapte mine şi cinci cariere miniere din judeţ care aparţineau, în anul 1990, Societăţii Naţionale a Cărbunelui S.A. Ploieşti – operator minier cu capital integral de stat – nu mai este activitate. SNC Ploieşti este în insolvenţă, scăderea consumului de cărbune, dar şi faptul că exploatările au devenit nerentabile făcând ca, în prezent, toate obiectivele miniere din Prahova să fie închise. Asta în condiţiile în care, în anul 1990, în sectorul minier prahovean lucrau aproximativ 18.000 de angajaţi. Ce s-a întâmplat cu exploatările miniere care au fost închise, respectiv care au fost măsurile dispuse? Răspunsul Biroului de Presă al Ministerului Economiei a fost că terenurile ecologizate ale minelor închise s-au transmis primăriilor pe raza cărora se aflau fostele exploatări, pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Până în revoluţie, judeţul Prahova era pe harta zonelor din România în care mineritul era considerat un domeniu puternic, localităţile unde se aflau minele şi exploataţiile miniere transformându-se şi în oportunităţi pentru găsirea unui loc de muncă. Astfel, acum 27 de ani, erau aproximativ 18.000 de angajaţi în sectorul minier al judeţului Prahova, în prezent mai fiind doar câţiva. La nivelul anului 1990, funcţionau în total şapte mine şi cinci exploataţii miniere, din informaţiile pe care le-am primit de la Biroul de Presă al Ministerului Economiei, niciuna dintre acestea nu mai este în prezent activă, toate fiind închise prin hotărâri de Guvern adoptate între anii 1998 şi 2007. Concret, minele Ceptura şi Măgureni Tufeni au fost închise în anul 2005, Mina Măgureni G1 – în 2006, Mina Urlaţi – în 2008. În ceea ce priveşte minele Cervenia şi Palanga Sud, dar şi Cariera Ciuciur- Ceptura, Cariera nr. 9 Ulioara, Cariera nr. 8 Valea Grecilor, dar şi cele de la Malu Roşu şi Voiculeţ sunt, în termen tehnic, “neatacate la închidere”- adică nu au început lucrările de închidere, în timp ce Mina Roşioara a fost închisă doar în partea subterană, pentru partea de suprafaţă fiind folosit termenul de ecologizare. “Minele din judeţul Prahova aparţineau, în 1990, Societatății Naţionale a Cărbunelui S.A. Ploieşti (SNC), operator minier cu capital integral de stat. În prezent, SNC Ploiești se află în insolvenţă. Nicio mină/carieră a SNC Ploieşti nu mai este în exploatare din următoarele cauze: reducerea investiţiilor, scăderea consumului de cărbune, exploatarea a devenit nerentabilă, exploatarea s-a redus treptat, până la încetarea producţiei”, ne-a transmis Biroul de Presă al Ministerului Economiei, căruia i-am solicitat o serie de informaţii în legătură cu fostele mine din Prahova. Cărbunele extras din minele judeţului Prahova ajungea la termocentralele din oraşele Doiceşti, Bacău, dar şi la Braşov. Ce s-a întâmplat însă cu exploatările miniere care au fost închise, respectiv care au fost măsurile dispuse ? “Terenurile ecologizate ale minelor închise au fost transmise Consiliilor locale ale localităţilor pe raza cărora se aflau fostele exploatări, pentru reconstituirea dreptului de proprietate”, a fost răspunsul celor de la Ministerul Economiei.
Filipeştii de Pădure şi Ceptura – zone defavorizate
De precizat că, dintre cele 20 de bazine miniere care au primit, în anul 1999, statutul de zonă defavorizată, unele au fost şi din Prahova. Este vorba despre Ceptura şi Filipeştii de Pădure, principalele avantaje fiind că aceia care au fost dispuşi să investească, la acea vreme, în zonele respective, au beneficiat de o serie de facilităţi fiscale prevăzute de lege. Printre facilităţile oferite investitorilor erau scutirea de la plata taxelor vamale pentru utilajele şi materia primă importate, precum şi scutirea de la plata impozitului pe profit pe durata de existenţă a zonei defavorizate. Cu timpul, însă, multe dintre aceste prevederi au fost suspendate şi, ulterior, anulate, situaţie care a dus ca, în momentul de faţă, aceste zone să devină neinteresante pentru investitori, multe dintre fabricile deschise aici fiind închise.
