Florin Tanasescu

După cum orice paznic de la o fabrică de împachetat fum are în dotare un spray lacrimogen, orice petardă din România, mai mult sau mai puțin tunată, mai mult sau mai puțin siliconată, are un viitor de aur în politică și nu numai.
Fiindcă lucrul e dovedit: dacă în spatele a trei țărăncuțe trombonite de proxeneți prin metoda Loverboy stau de veghe zece proxeneți, în spatele unei deputărese stă fie un tată cu antecedente- politice, desigur, nu trebuie să ne fugă gândul la cine știe ce prostii până la condamnarea definitivă- , fie un pretenaș care a avut-o pe post de secretărașă, Bombonica fiind trecută demult de a doua tinerețe. Poate numai Carmen Dan pare să fie excepția de la regulă, părând genul de divă Self made woman, dar cu o polițistă nu se face ordine-n țară.
În spatele nu puținelor judecătorese ajunse pe la ÎCCJ stă nimeni altul decât Traian Băsescu, iar în luminile și umbrele preconizatelor modificări din Codul Penal s-a postat tot musiu. Fiindcă, după cum nu poate lipsi martie din post, nici Traian nu poate să stea în banca inculpatului când vine vorba despre amnistierea faptelor în care e vizată sexy-bomba din Pleșcoi.
Țara – un pământ numit RoMaria – nu duce lipsă de parașute și nici de petarde. Sunt sub forma aceleiași mării cu alte pălării.
Astfel, Mary lansează fumigene când se simte trasă pe linie moartă, iar cazurile cele mai reprezentative pentru poporul televizoman sunt citatele din Socrate și Platon, scoase la colocvii cu participarea mariilor Mihaela Rădulescu vs Andreea Marin, Lorette vs al șaptișpelea amant (Țiriac nu se pune la socoteală), Oana Lis vs Viorel și lista pote continua până la epuizarea resurselor noastre bărbătești. Mariile, în schimb, nu pier și nu pierd niciodată.
Maria e fata pe care-o iubește poporul român, RoMaria e țara în care trăiesc.
Un pământ numit RoMaria are măriile lui neprihănite și neîmbrobodite. Icoane să le pui, într-un altar, la închinat: Gabriela Firea care își face selfie în biserică, spre deosebire de Fefeleaga, care trăgea de un catâr chior. Toate – au fost la vremea lor ceva adevărat, dar vremurile s-au schimbat, iar Pandele nu pare măgar, după cum nici popa care apare pe micul ecran, în plan secund, nu pare a fi ușă de biserică.
Deci, nu întâmplător, un banc aredelenesc începe așa: “Ion și Maria, la cinema…”
Un pământ numit RoMaria e țara în care trăiesc. Singură, Maria, drumul l-a uitat.