Acest apostol al Domnului, ca şi cum ar fi fost cu aripi a înconjurat toată lumea, smulgând toată înşelăciunea nebuniei idoleşti din rădăcină şi propovăduind pe Hristos. Iunia era moartă pentru lume şi vieţuia numai pentru Hristos Mântuitorul. Şi, trăgând spre cunoştinţa dumnezeiască pe mulţi, amândoi au stricat capişti idoleşti şi au zidit dumnezeieşti biserici în toate părţile; şi gonind duhuri necurate de la oameni şi tămăduind boli fără de leac, şi-au plinit şi ei ca nişte oameni obşteasca datorie a firii, şi prin moarte s-au mutat la viaţa cea veşnică. De aceştia pomeneşte şi marele apostol Pavel, în Epistola către Romani (XVI, 7), zicând: „Spuneţi închinăciune lui Andronic şi Iuniei, rudelor mele şi soţilor mei în robie, care sunt vestiţi între apostoli, care şi mai înainte de mine au fost în Hristos”.